Te aşteaptă oamenii cu toată căldura pe care ai putea tu să le-o dai. Mama ta, Ordonaţa nr. 69/1997, şi tatăl tău, Victor Ciorbea, te-au adus pe lume pentru ca acum să te abandoneze fără nici cea mai mică remuşcare. Al cui eşti tu, cupon pentru căldură? Al asociaţiilor de locatari, al RADET-ului, al lu’ tac-tu? Spune-ne al cui eşti, ca să aflăm de ce Regia Autonomă Imperimeria Naţională nu vrea să te tipărească. Oamenii te aşteaptă, tu poţi să fii în această iarnă darul lor de Crăciun, beteala de pe calorifer. În casele oamenilor te aşteaptă fratele tău, certificatul de acţionar. Dragul meu cupon, Guvernul Ciorbea e mândru de tine. După ce a termiant-o cu macrostabilizarea, după ce a terminat-o cu mineritul, în drumul înălţător al reformei, tu eşti piatra de încercare. Piatra de căldură, strânsă la piept de un popor îngheţat în crivăţul restructurării identităţii naţionale. Măcar tu nu ne trăda, cupon de căldură şi speranţă, cupon de mândrie şi cutezanţă, tu, cupon de căldură nu fi tichetul către întuneric şi frig.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
