Te doresc, coboară de prin fire, vino să-ţi sărut kilowaţii cu ştecherul de la aspirator. Vino în casa mea, întinde-te goală pe canapea, vreau să te imortalizez, să te dau pe pagina întâi din Play-boy. Vreau să te posed, să te laşi cucerită şi alintată ca o femeie de lux ce eşti, pune-mă la încercare, fac cât o hidrocentrală dacă mă bagi o secundă în seamă, dacă mă legi la reţea. Iubeşte-mă, căci, cu toate morile de vânt căzute la picioare, tu, draga mea energie electrică, nu mai suporţi amânare. Am să te îmbrac în aur, n-am să te mai las să-ţi duci viaţa prin fire dezizolate. Trăind lângă mine n-o să ţi se întâmple vreodată vreun scurt-circuit, sunt gata să închin poeme cu creionul de tensiune. Nu-ţi mai vinde trupul prin cabluri, la străini, aşază-te în poala mea şi spune-mi povestea ta de iubire întâmplată cu un bec. Draga mea energie electrică, dacă tot ai părăsit RENEL-ul, n-a fost nicodată tandru cu tine, nu-ţi mai împrăştia lumina ochilor pe primul venit, luminează-mi drumul în viaţă, dă-mi toată căldura inimii tale că altfel te strâng de gât cu patentul şi te dau la ruşi să te mănânce. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
