În ultima vreme au avut loc câteva arestări spectaculoase. Ultimele două dintre acestea, cea a fostului preşedinte al Băncii Agricole, Liviu Istrate, şi cea a fostului şef al BTT, Liviu Valentin Vâlcea, ţin de câteva zile prima pagină a ziarelor. Cei doi sunt arestaţi şi cercetaţi pentru fapte săvârşite acum câţiva ani. Ceea ce ne face să ne întrebăm ce fel de Justiţie a funcţionat în România în toţi aceşti ultimi ani. Când un amărât, lovit de tranziţie şi de minciuna politicienilor, n-a avut bani să-şi plătească întreţienrea, i s-a pus sechestru pe casă şi i-a fost scoasă la vânzare. Justiţia, oarbă, şi-a făcut repede datoria, statul nu-şi putea permite luxul de a fi păgubit cu 2-3 milioane acolo. S-a făcut repede dreptate!!! Statul de drept şi-a umflat pieptul şi l-a dat pe om afară din casă. Când e vorba de hoţi dovediţi, cu un număr impresionant de dosare, trec ani până când aceştia sunt arestaţi. Justiţia începe cu aceştia un vals care durează ani şi ani. Arestările celor care sunt cercetaţi pentru devalizarea băncilor, ca să dau un exemplu foarte cunoscut, au loc de obicei, după alegeri. După ce s-a instalat noul regim care vrea să facă în sfârşit dreptate. Până astăzi toate aceste arestări n-au fost altceva decât focuri de paie, cei arestaţi cândva, demult, sfârşind, în cele din urmă în libertate. Să sperăm, doar atrât ne-a mai rămas, că de astă dată nu se va mai întâmpla aşa. Şi mai ales, tot de o speranţă vorbim, Justiţia să devină Justiţie. Ne-am săturat ca Justiţia să-şi exercite atribuţiile doar atunci când e vorba de cei slabi. Iar când a fost vorba de cei puternici a intrat în vacanţă. Atâta timp cât dreptatea se împarte în funcţie de nu ştiu ce interese, suntem tare departe de statul de drept, de libertate chiar.
