Diurna de aur şi şomajul de argint

15 Mar 1996
Diurna de aur şi şomajul de argint
Luat de la o vreme încoace cu arestările astea şi cu scandalurile bancare n-am mai scris nimic despre parlamentarii scumpi, drăguţi şi uneori copilăroşi. Acum să  nu credeţi că ei, în tot timpul ăsta, au stat cuminţi cu mâinile la spate, au mâncat floricele şi au dat cu mandarine-n gard. Fiindcă mai e puţin, mai e un pic până când  li se dezumflă pieptul, adică până când le-o exprima mandatul. Şi atunci, îşi fac şi ei ca tot omul socotelile, pun deoparte în batistuţă ce mai apucă. Vin vremuri grele, ajutorul de şomaj va fi mic, inflaţia mare, „noua” putere o să fie şi mai rea, câinii vor umbla cu turtă dulce-n coadă, se vor întoarce de pe unde au plecat: Fane Spoitoru, Ioan Stoica, Gigi Kent, Zaher Iskandarani ca să pună şi ei umărul la reconstrucţia ţării. Aşa că orice ban pus acum deoparte e bine pus. Comisiile juridice ale celor două Camere ale Parlamentului îmi dau dreptate, căci ele ca orice comisii cu fomica în gâtuleţ au cerut plenului legislativului menţinera unui text din Legea privind drepturile parlamentarilor prin care diurna de şedinţă a parlamentarilor este considertată neimpozabilă. De prisos să vă mai spun că acest text din legea cu pricina fusese respins cam acum un an de Curtea Constituţională. Numai că cele două comisii mai sus amintite, cu un deget în nas, au respins decizia Curţii Constituţionale, considerând că aceasta şi-a depăşit competenţele. Dacă parlamentarii noştri nu vor primi diurna de şedinţă neimpozată propun poporului să intre în greva foamei. Dacă mai era nevoie. Numai aşa, acţionând ca un tot vom reuşi ca ei să obţină o diurnă de aur, iar noi un „şomaj” de argint. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră