Pe noi ne omoară distanţa dintre vorbă şi faptă. Se trage de timp din momentul în care se fac declaraţiile Guvenului, de exemplu. Se aşteaptă reacţiile, se aşteaptă Boboteaza, se aşteaptă Paştele. S-a vorbit de restructurarea Guvernului luni întregi. Acum după ce a început să se pună în aplicare, se vine cu schimbarea minştrilor între partide. Luăm noi Sănătatea că ministrul cu pricina nu prea se pricepe şi vă dăm nu ştiu care minister.Ţaranu mai poate suporta la nesfârşit tărăgănelile. Se face sau nu se face! Între vorbe şi fapte, tocmai pentru că există distanţă, apar situaţii de criză: greve, demonstraţii, blocări de drumuri. De parcă, mai întâi, s-ar aştepta aceste reacţii şi abia după aceea s-ar trece la treabă. Nu ptem aştepta ca anul 1999 să fie mai bun doar pentru că aşa ne-am propus, ne-am promis, am declarat sus şi tare. Nu, treuie să trecem la treabă, la muncă. Altfel ne vom trezi în decembrie ’99 că n-am făcut nimic. Şi promiţându-ne că în 2000 vom răsturna munţii. Vom răsturna pe dracu! După toate aceste zile de sărbătoare ne comportăm de parcă am aştepta să dea colţul ierbii. Să ieşim costelivi din iarnă şi prin mai, când expiră moratoriul propus de primul-ministru, să zburăm cu fluturii pe câmpii.
Fraţilor, nu numai că astăzi nu ne mai bagă nimeni în traistă, nici nu-mi amintesc să ne fie băgat vreodată, dar e posibil ca mâine să rămânem şi fără traistă. Ne suflecăm mânerciile şi ne apucăm de treabă sau zi de zi, dimineaţa ne luăm un angajament, iar seara spunem o rugăicune ca el să fie respectat? Aceasta e întrebarea!
MARIUS TUCĂ
