Diabolicul Costea

Personajul Adrian Costea joacă rolu principal pe scena teatrului politicii româneşti. Degeaba ar urma toţi actorii români gestul colegilor de la “Nottara”, refuzând să joace, Adrian Costea poate să le ţină locul tuturor, acum în finalul stagiunii teatrale şi începutul celei electorale.   Escroc sau nu, Adrian Costea s-a dovedit a fi daibolic. Plecat din România în anii ’80, securist sau nu, Adrian Costea a învârtit pe degete după Revoluţie totă floarea politicii româneşti, de la fostul preşedinte Ion Iliescu până la actualul şef al statului, Emil Constantinescu. Degeaba încearcă astăzi actualul preşedinte să ne spună că n-a făcut altceva cu Adrian Costea decât să-i prelungească “bunele oficii” pentru că acesta din urmă s-a dovedit a fi un adevărat sfetnic de  taină şi ambasador al Cotrocenilor. Adrian Costea a câştigat încrederea, prin aşa-zisle sale analize şi sfaturi, domnilor Meleşcanu, Iliescu, Constantinescu, reuşind să-i facă pe aceştia să-i încredinţeze rolul de “ambasador personal” în Franţa, ultimul şef de stat lărgindu-i competenţa pentru toată Europa de Sud-Est.  “Escroc-escroc”, ar putea zice românul, dar a făcut ce a vrut cu preşedinţii noştri. Dacă primii doi, Teodor Meleşcanu, fostul ministru de externe, şi Ion Iliescu, fostul preşedinte, l-au acreditat pe Adrian Costea în timp ce acesta n-avea de-a face cu justiţia franceză, preşedintele Emil Constantinescu l-a împuternicit pe francezul nostru după ce era anchetat la Paris. Ba mai mult, actualul şef al statului i-a prelungit acreditarea în  luna martie a acestui an. Adică după ce Adrian Costea fusese între timp şi arestat, după ce Justiţiei române i se aduseseră la cunonştinţă capetele de acuzare pentru Adrian Costea, după ce procurorul general al României adresa procurorului Franţei o scrisoare prin care solicita înfiinţarea unei comisii rogatorie în cazul albumului “Eterna şi fascinanta Românie”, tipărit de firma aceluiaşi Adrian Costea. Aşadar, Adrian Costea a făcut afaceri de zeci de milioane de dolari cu fostul regim, de până-n ’96, şi a devenit protejatul actualului preşedinte. Ceea ce şi explică de ce Adrian Costea n-a fost cercetat de Justiţia română în perioada 1996-2000, cu toate că actualul regim, condus de Emil Constantinescu, ar fi avut toate motivele s-o facă, având în vedere afacerile “francezului” cu regimul Iliescu. Scandalul, să ne reamintim, a fost declanşat de vizita anchetatorilor francezi la Bucureşti, de ancheta Justiţiei franceze, nicidecum de vreo anchetă a Justiţiei române.  Ceea ce arată că Adrian Costea a făcut ce a făcut, şi timp de aproape zece ani a fost protejatul puterii de la Bucureşti, indiferent care a fost ea. Asta înseamnă, nu-i aşa, că Adrian Costea este daibolic. Toate “bune şi frumoase”, dar cine cercetează afacerile derulate de statul român în perioada 1992-1996, afaceri derulate cu firmele lui Adrian Costea? Îi aducem tot pe francezi, domnule Constantinescu, domnule Stoica, domnule Criste sau ne prefacem  noi că-i anchetăm, aşa cum ne-am prefăcut aproape patru ani de zile?