Dezbinarea

Stau, mă uit în jur şi nu-mi vine să cred: trăim într-o lume în care există tabere pe picior de război, găşti gata să se sfăşie când le sunt afectate interesele, trăim într-o lume dezbinată şi nebună, în care e gata să izbucnească confruntări de orice fel. Societatea românească e sfâşiată în anul de graţie 2000 în bucăţi. Şi divizată aşa cum n-a fost niciodată. Anul electoral a început deja să amplifice aceste stări şi mă gândesc cu groază la ce se poate întâmpla până-n toamnă. Din fericire, această divizare şi dezbinare se manifestă de la un anumit nivel în sus fără să afecteze, atenţie, deocamdată marea masă a poplaţiei, cetăţenii de rând. Mai exact,  se manifestă la nivelul presei, cu “o anumită parte” a ei mai intolerantă şi mai angajată ca niciodată, la nivelul organizaţiilor care vor să reprezinte societatea civilă, dar nu prea reuşesc şi, cel mai important, la nivelul partidelor politice. Anul 2000 fiind un an electoral, disputa partidelor este cea care induce zâzania, sandalul la nivelul celorlalte organizaţii profesionale, şi nu numai, de care vorbeam mai devreme. Nu sunt partizanul acestui gen de dispute  şi, mai ales, nu sunt partizanul vreuneia dintre forţele politice care se vor confrunta în această toamnă. Nu mă interesează această bătălie decât în măsura în care regulile democraţiei sunt în pericol sau, şI mai rău, sunt încălcate. De aceea nu vom sta cu mâinile în sân când forţele politice vor apela la diversiuni, amendându-le cât se poate de ferm.

Chiar cu riscul de a fi catalogaţi de una din tabere ca fiind susţinătorii celeilalte. E dramatic şi nedrept că România a ajuns aici tocmai astăzi, când Europa pare să-şi fi deschis uşile şi pentu noi.

Şi noi ce facem, tocmai astăzi, când ar trebui să fim mai uniţi ca niciodtă, nu sunt patetic deloc, uniţi ca-n marile momente de răscruce ale istoriei noastre. Întreţinem şi trăim dezbinarea supremă. Şi pentru că facem asta cu unfel de inconştienţă, n-ar trebui să ne mirăm dacă mâine, Europa ne spune să mai stăm puţin pentru că timpul nostru n-a sosit încă! Trebuie, pe bună dreptate, să mai aşteptăm.