Despre vremuri

Aproape 14 ani. Atât a trecut de la Revoluţie. Copiii născuţi atunci vor merge anul acesta la liceu. Cei 20 de ani despre care ne-a spus Brucan c-o să învăţăm democraţia – vai ce l-am mai înjurat atunci – vor trece şi ei într-un secol care pare mult mai grăbit decât precedentul. Viaţa noastră şI lumea se mişcă atât de repede că oamenii uită să dea mai departe filele în calendar. Aş putea spune că timpul trăirii noastre din secolul XXI s-a comprimat atât de tare încât aceşti ani trecuţi după Revoluţie fac aproape cât 50 de ani de comunism.
Aproape un secol întreg a trecut şi a fost trăit pe îndelete cu toate războaiele lui, altul prea grăbit, pe nemestecate a început, dar, vai, ne trăieşte el pe noi. S-au inversat rolurile, din consumatori şi răsfăţaţi am devenit consumaţi şi chiar abuzaţi. Lumea se schimbă atât de repede-n jur, ştafeta dintre secole ne-a găsit cu copii mici, pe care nu ştim dacă din cauza vitezei o să putem să-i mai înţelegem după ce au început să scrie şi să citească. Nu, n-are nici o legătură această neînţelegere cu vârsta, ci cu vremurile. Ne poate înstrăina, o să râdeţi, tehnologia şi tot ceea ce înseamnă ea.
Conflictul dintre generaţii în noul secol nu se mai bazează pe principii, ci pe tehnologia informaţiei. Bunicii, veniţi dintr-o altă lume, îşi mai pot creşte nepoţii doar cu sufletul. E tot ce le-a mai rămas bun, de a intra într-o competiţie în care, spuneam, timpul ne-a făcut servitorii lui. O să tânjim cu disperare după vremurile în care timpul era tors şi trăit secundă cu secundă, miros de tei cu miros de tei, anotimp cu anotip, an cu an şi chiar secol cu secol. Din nefericire, lumea se va trezi când cei care au trăit astfel de vremuri vor fi pe cale de dispariţie...