De la opincă și până la vlădică, norodul e indignat ! Cică e mințit cu nerușinare de către politicieni, profesioniști dintotdeauna în prepararea de brașoave! Cei de la putere dau vina unii pe alții, mereu ceilalți, nu noi! Alteori, se eschivează pervers, arătând cu degetul moral înspre predecesori, care le-ar fi lăsat o moștenire economică și legislativă dezastruoasă... „Ba tu, ba tu!”, e jocul lor preferat, deși lumea i-ar vrea mai copți la minte, că doar n-au rămas copii, ce naiba! Jos, la talpa țării, lucrurile se simplifică dezarmant. „Toți sunt hoți și mincinoși !” Și dăi sudalme, și amenințări, și blesteme, ferească sfântu' de furia gloatei ajunse cu cuțitul la os! Spectacolul acesta grotesc se încinge malign în timpul campaniilor electorale, când nerușinarea nu mai cunoaște opreliști. Se minte de la prima și până la ultima oră din zi, oriunde și oricum, scopul scuză mijloacele ! Iar de dragul democrației, este permis orice! Apropo, ați observat că o minciună, cu cât e mai gononată, e mai credibilă și strânge aderenți cu ghiotura? Mda, ai nevoie de talent și de o crasă lipsă de caracter ca să promiți bazinului electoral marea cu sarea. Chiar, credeți că întâmplător a fost preferat termenul „bazin” ca noțiune sociologică de identificare a mulțimii cu drept de vot?
Dacă însă disputele cu pricina nu-ți atacă naturelul și-ți păstrezi luciditatea, nu poți decât să te amuzi de ipocrizia tuturor actorilor prinși de bunăvoie în farsa pregătită periodic. Păi, de unde atâta revoltă, de vreme ce păcăleala este instituția fundamentală în procesul educativ al omului ?! Da, nu vă uitați chiorâș la mine ! Așadar, s-o luăm în ordine! La vârsta dinților de lapte, trăim sub imperiul fricii induse prin personaje născocite cu premeditare: „Baubaul”, „fantomele”,„inșii care fură copii”, „balaurul cu zece capete” etc. Apoi, făpturile generoase și neprihănite sunt iarăși rodul imaginației noastre: „Zâna măseluță”, „Moș Crăciun”, „Moș Ene”, îngerașii etc. În timp ce creștem, devenim noi înșiși creatori de falsuri, gratuite ori grosolane, în speranța că ne vom ușura zbaterea cotidiană sau că ne vom construi o imagine favorabilă în ochii celorlalți sau ai noștri. Iar aici fantezia nu cunoaște limite, pe măsura credibilității semenilor dimprejur, bineînțeles. Se minte în familie, la școală, la birou, în dragoste, dar unde nu se minte? Publicitatea făcută unor produse – oricare ar fi – nu-i o păcăleală? Una prin exagerare sau prin omisiune, să fim sinceri ! Se ascunde adevărul în fața instanței de judecată, a pacienților cu afecțiuni grave, a telespectatorilor și spectatorilor, și experiențele din urmă – pandemia și ciclonul lu' pește - sunt dovada cea mai obscenă.
De aceea, încetați cu ipocrizia mâniei provocate de avatarurile confruntărilor politice întru obținerea puterii și nu mai implorați să fiți mințiți de orișicine vă cere sufragiul !
