Astăzi, 3 mai 2001, este Ziua Intenaţională a Libertăţii Presei. În viaţa contra cronometru a societăţii româneşti şI mai ales a presei noastre cea de toate zilele, îndeosebi cea cotidiană, n-au existat prea multe momente în anii scurşi de la Revoluţi să nu facem un bilanţ. Asta în primul rând pentru că şefii principalelor mijloace de informare în masă, dar în special şefii principalelor cotidiene naţionale, s-au războit de multe ori în aceşti ani, mulţi dintre ei urându-se sincer. Din această cauză nu există un sindicat de breaslă ba, din contră, există un război de breaslă. Sincer, nici nu cred că va exista vreodată în România un astfel de sindicat. Cauzele stau, pe de o parte, în orgoliile şefilor de gazetă, unul mai orgolios ca altul, unul mai deştept decât altul şI în dependenţa politică, de multe ori, culmea, întâmplătoare, pe de altă parte. Da, putem spune răspicat, presa din România este liberă astăzi, 3mai 2001, de Ziua Internaţională a Libertăţii sale. Prea liberă uneori, aş spune, precizând că plusul de libertate a ei n-a dăunat, completând uneori lipsurile altor instituţii care s-au pus mai târziu pe picioare. ŞI e firesc, şI nu scriu asta pentru a scuza colegii de breaslă, că în aceste condiţii de prea multă libertate presa a mai şI greşit. Dar, cred eu, a greşit cel mai puţin sau mult mai puţin decât organisme şI instituţii care nu-şi puteau permite luxul de a greşi. În plus de asta, greşelile presei din România s-au întors şI aici, pe undeva, e drama noastră, împotriva noastră. Presa, cu alte cuvinte, este cea care-şi plăteşte propriile greşeli şI nimeni altcineva. În contextul unei ţări sărace, vlăguite, în care economia de piaţă s-a chinuit să cucerească multe domenii, piaţa presei este prima care s-a privatizat. Din punctul ăsta de vedere presa din România trăieşte ca oricare presă din ţările occidentale. Noi suntem cei care ştim cel mai bine ce înseamnă concurenţa dură, mecanismele economiei de piaţă şI, în cele din urmă, supravieţuirea. Dacă după zece ani de la Revoluţie presa este cu adevărat liberă, peste zece ani putem spune că a devenit şI cu adevărat independentă.
