Când Ion Cristoiu semnala intrarea cârnăţarilor în presă n-a fost luat în serios. Cei mai mulţi, inclusiv gazetari, au crezut că e vorba despre o figură de stil, despre o etichetă, despre orice, mai puţin adevărul pe care îl spunea lumii gazetarul devenit loc comun în presa din România. Sigur, cârnăţarii intraseră în presă ca patroni, nu ca jurnalişti, dar acest fapt a fost cu atât mai grav. De parcă nu fuseseră suficienţi ani când patronii unor ziare făcuseră în paginile publicaţiilor pe care le deţineau tot felul de jocuri politice, care mai de care mai viclene, mai meşteşugite, toate bine camuflate în numele obiectivităţii şi mai ales al independenţei editoriale şi până la urmă la susţinerea unui candidat şi a unui partid puteau fi făcute la vedere aşa cum se face în Statele Unite, de exemplu. Dar nu şi la noi, unde politica, banii şi independenţa editorială au mers mână-n mână la cheremul mai-marilor zilei, oamenii momentului şi patronii momentului. Pasul următor a fost cel mai uşor de făcut: mulţi patroni de presă, cârnăţari sau nu, au trecut la conducerea efectivă a vehiculelor media. Mai timid la început, mai pe faţă, mai pe din dos, mai prin interpuşi, ca apoi s-o facă direct fără teamă, fără prejudecăţi, fără complexe. Chiar cu tupeul dat de "filozofia" Gigi Becali, "eu dau banii, eu hotărăsc!". În acelaşi timp a avut loc şi "manelizarea" presei. Cristian Tudor Popescu este victima acesteia. Profilul şi audienţa nu mai pot fi făcute în România cu lucruri serioase, cu ziare serioase. "Manelizarea" presei este cel mai simplu mod de a prosti publicul, cititorul şi-n cele din urmă poporul român, tratat şi aşa vreme de 18 ani ca o gloată care trebuie să consume ceea ce i se dă. Pe bună dreptate au ajuns moldovenii să ne arate cu degetul, spunând că programul televiziunilor româneşti în noaptea de Anul Nou a fost unul "absolut ţigănesc". Parcă numai în noaptea de Anul Nou!
Aşadar, imbecilizarea poporului român continuă. Fără drept de apel, fără recurs, fără alternativă. De 18 ani. Da, prin îndepărtarea lui Cristian Tudor Popescu presa de autor e pe cale de dispariţie. Prostia românească şi îngâmfarea patronală ne ţin predici despre cum trebuie să se facă presa din România. Prin manelizare, martirizare, tabloidizare, internetizare şi imbecilizare. Autorii trebuie să dispară, urmează era colectivizării informatizate, epoca nickname-urilor, secolul nimănui, evul lui neica-nimeni. Mai dă-i în mă-sa şi pe Cristian Tudor Popescu şi pe toţi autorii al căror nume "depersonalizează" presa de pe la noi! Şi-n definitiv, ducă-se toţi gazetarii care mai au personalitate, idei, principii şi coaie în România!
