Despre fumători

Pe jumătate din ei îi ploua, cealaltă jumătate era bătută de vînt undeva într-un balcon de sticlă, la serviciu, dar asta nu-i făcea să renunţe să mai tragă din ea, udă şi îngălbenită, chiar dacă arătau ca nişte milogi cerşind îndurare în faţa cerului şi a nimănui să mai palmeze una, numai una, cît e caldă, că e frig afară, şi ei au multă treabă înăuntru, de parcă-i obligase cineva să iasă ca nişte fumători în ploaie, să se victimizeze, să-i vadă lumea cît de discriminaţi sînt ei, cît de neînţeleşi sînt ei în viciul lor, cît sînt ei de alungaţi de peste tot, cum îi persecută şefii pentru nesimţirea de a fuma lîngă ceilalţi care nu fumează, fără să înţeleagă în timp că-şi injectează fumul în venă, că lumea nu-i mai vrea sau, şi mai simplu, cei care nu fumează nu vor să le mai înghită fumul, neînţeleşii lu’ gudron, de parcă noi n-am şti ce gust are un chiştoc de Camel, de parcă noi n-am simţi şi acum gustul inconfundabil al Kent-ului lung, de parcă noi nu ne-am aduce aminte fumul de Marlboro roşu, oropsiţi ai sorţii care nu înţeleg, vorba unui chelner italian şi bătrîn, că fumatul nu mai e la modă, că încercăm cu toţii să trăim într-o lume mai curată, mai verde şi mai bună, cît despre fetele sau femeile care se străduiesc în fiecare secundă să nu iasă din turmă, să nu piardă nici un gest al generaţiei care nu ştie altceva decît să imite, despre acest cîrd de fete, fetişcane şi femei care fumează ce să mai spunem, ce să le mai spunem decît că arată absolut penibil, dezgustător cu ţigara în mînă pe stradă, pe plajă, în restaurante sau pe trotuare, că n-au nici o legătură cu filmul ăsta cu ţigările în gură, că le urîţeşte tandreţea, frumuseţea, gingăşia şi linia gurii, că buzele lor nu sînt făcute pentru rotocoale de fum, că sînt dizgraţioase, că pur şi simplu le miroase gura a tutun, că feminitatea lor e pe cale de dispariţie, că mîine-poimîine s-ar putea să stingă chiştocul cu piciorul, şi apoi să flegmeze pe caldarîm, că teribilismul lor se regăseşte în gură şi în plămîni, că personalitatea lor are numai de pierdut şi nimic de cîştigat, că plăcerea despre care vorbesc nu e altceva decît un viciu, că trasul ăsta în piept nu-i face nici mai buni, nici mai şmecheri, nici mai frumoase sau mai interesante, că încet-încet vor atîrna prin locuri din ce în ce mai insalubre, mai sordide, de nefrecventat, ca şi ei, fumătorii peste tot, peste ceilalţi, fără să le pese, iar, atunci cînd o să fie de peste tot alungaţi, o să se plîngă la ONU, NATO şi drepturile omului fără să înţeleagă un lucru atît de simplu: că discriminaţi sînt ceilalţi, nu ei, iar, dacă nu le convine, de ce nu se duc să fumeze cu copiii în pat, cu părinţii în baie, cu cîinele sau cu pisica în beci, de ce să nu le împărtăşească celor dragi plăcerea de a fuma, plăcerea de a-şi face rău lor şi mai ales celor din jur, de aceea mă tot minunez cum vor unii din ce în ce mai fumători şi mai graşi să schimbe lumea, cum vor ei să-i schimbe pe toţi ceilalţi, mai puţin pe ei.