La sfârşitul anului trecut a începutcampaniapentru reformă - a se citi lichidare. A fost un entuziasm greu de descris din cauza afumăturilor, sarmalelor şi piftiilor. A venit mineriada şi se pare că pofta de reformă a guvernanţilor a cam fost pusă-n cui. Domnii miniştri, pe bună dreptate, nu ştiu încotro s-o ia. Ministrul Berceanu, de exemplu, după şocul mineriadei stă şi se întreabă ce e de făcut. Să continue în ritmul în care a început, să mai stea niţel, să o lase mai moale? Cine ar trebui să răspundă la aceste întrebări, că acum trece şi luna februarie, răsar ghioceii şi ne trezim rânjind în plină vară. Guvernul actual a ajuns să-şi pună întrebarea dacă oamenii sunt de acord cu reforma. E o întrebare! Pe care ar fi trebuit să şi-o pună domnii guvernanţi atunci când au acceptat să devină miniştri. Ce e de făcut? Se va continua reforma (lichidarea) fără a mai fi bătut toba, făr spectacole cu planşe, sunet şi lumini sau se aşteaptă venirea Papei? A Papei nu a păpicii! Burţile goale vor privatizare! Iată un slogan excelent pentru Sârbu de la FPS. Fraţilor, încotro o luăm? Spuneţi-ne şi nouă ca să ştim ce e de făcut. Suntem oţarăserioasă, mai tratăm problemele cu care ne confruntăm ca şi până acum, cu seriozitate sau trecem pe pilotul automat al derizoriului? Să ni se spună dacă s-a renunţat la pâine şi s-a trecut pe circ. Altfel vom părea cu toţii nişte caraghioşi care ne ocupăm de valorile democraţiei într-o ţarăîn care s-a instalat băşcălia.
MARIUS TUCĂ
