Ieri era ultima zi în care miniştrii Cabinetului Vasile trebuiau să prezinte premierului declaraţiile privind relaţiile lor cu fosta Securitate. Datorită faptului că nu ducem lipsă de imaginaţie, o să încercăm pentru dumneavoastră, cititorii “Jurnalului Naţional”, realizarea unei declaraţii-tip a ministrului care a turnat la Securitate. E lesne de înţeles că nu-şi are rostul redactarea unei declaraţii pentru cei care n-au colaborat. Aşadar, să începem: “Domnule prim-ministru, eu, ministrul cutare, când eram mic, am fost constrâns de fosta Securitate să fac aşa-zisele castele de nisip cu ferestrele spre răsărit. Pentru că unii dintre colegii mei, veritabili şoimi ai patriei, făceau ferestrele spre miază-noapte, am simţit că e de datoria mea să anunţ organele de securitate. Mai târziu, când am crescut flăcăiandru şi eram naiv aşa ca Vilău, m-a pus dracul, repet dracul, nu Securitatea să semnez un angajament. Acu’, spuneţi şi dumneavoastră, domnule prim-ministru, să vă crească la loc ghiulul şi perciunii, ce era să fac? Aştept răspunsul pe adresa ministerului. Era să uit! în timp ce scriam angajamentul, se uita la mine unul cu ochii marii, de parcă voia să mă omoare, să scoată pistolul şi să mi-l pună la tâmplă. Vă daţi seama că, în aceste condiţii, n-am avut încotro şi am semnat. Cred cu tărie că aceia care m-au pus să semnez atunci sunt cei care uneltesc astăzi împotriva coaliţiei CDR-USD-UDMR. Am simţit încă de pe vremea întocmirii notelor informative că se pune la cale un complot împotriva forţelor democrate care au venit în noiembrie ’96 la putere. Închei prin a vă spune, domnule prim-ministru, că mă simt curat în faţa conştiinţei mele. Rog să dispuneţi! Ministrul cutare, acuzat de colaborare”.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
