Declaraţia de sacrificiu

28 Iun 1996
Declaraţia de sacrificiu
„Ne-am sacrificat şi acum să renunţăm la tot, de dragul poporului?” Această declaraţie a fost urmată de aplauze furtunoase şi dacă vreţi, de o furtună ca-n poveştile cu parlamentari de altă dată. Dumnezeu vede tot şi trăzneşte, spune o vorbă din bătrâni! Dar cine credeţi, oameni buni, că a făcut declaraţia de mai sus? Anghel Iordănescu? Nu! Cătălin Botezatu şi Alexandru Răducan? Nici vorbă! Yoghinul Bivolaru? Nţţ! Paul Gascoigne? Aş! Fane Spoitoru? Nici atât! Atunci, cine? Deci, omul ăsta spune clar, să mai scriem o dată: „ne-am sacrificat…” Hai să fim puţin atenţi şi să vedem cine s-a sacrificat în ţara asta. Păi, o dată, găinile de la Crevedia. Apoi îl avem pe Crin Halaicu. Mai sunt tăuraşii care au murit de foame şi… cam atât! Ba nu, am uitat de  Gigi Kent, Steriu Popescu, Ioan Stoica. âştia într-adevăr s-au sacrificat. Cu greu, dar s-au sacrificat. Atunci cine, cine a putut să facă această declaraţie care putea să facă până şi dolarul să se ruşineze, noroc că era plecat din ţară? Hai că n-o fi acceleratul? V-am ţinut destul încordaţi. Declaraţia de sacrificiu aparţine anonimului bucureştean, parlamentarul Ioan Dobrescu, şi a fost făcută cu ocazia dezbaterilor privind modul de calculare a pensiilor aleşilor neamului.

Uitaţi-vă, oameni buni, cine se sacrificase pentru ţară, cine îşi  pusese gâtul pe linia vieţii şi aştepta să vină trenuleţul jucărie să-i taie mandatul! Şi când te gândeşti că băieţii ăştia din popor o să vrea să se mai sacrifice patru ani, îţi vine să aduni toate ştampilele la un loc şi să fugi peste graniţă cu ele… Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră