L-am auzit la radio.
Vorbea agitat, cu un ton ridicat de ziceai ca mai are putin si musca din microfon.
Nu era pentru prima data cand il auzeam, dar acum era mai vehement ca niciodata. Si cu toate astea as fi schimbat postul daca nu-l auzeam ca vorbeste de "libertatea presei".
Rostea rotund expresia asta, cu toata gura, se straduia sa fie credibil, era cel mai bun prieten al presei, ar fi jurat daca l-ai fi pus sa faca lucrul asta cu mana stransa pe ziarul facut sul. Era genul de senator pe care-l penetreaza grija de presa din an in Pasti dar, mai ales, atunci cand presa e-n pericol. Si atunci, vezi Doamne!, vine el calare pe un cal alb s-o salveze, s-o elibereze.
Mi-ar fi jena daca nu mi-ar fi scarba. M-am saturat de tot soiul de politicieni care vor sa faca pe desteptii dandu-si cu parerea ba despre libertatea presei, ba despre manipularea presei in functie de interesele lor de moment, de conjunctura. Cat despre tupeul unora care-si inchipuie ca, daca au vorbit cu unul sau cu altul dintre proprietarii mass-media, presa o sa li se gudure la picioare, ce sa mai zic? Doar ca merita tot dispretul si pe deasupra si un sut in partea dorsala a constiintei lor.
Ca sa nu va mai retin prea mult atentia imi cer scuze ca v-am deranjat, n-avem nevoie de prieteni de conjunctura, prieteni care-si urmaresc interesele pozand in mari aparatori ai presei cand le arde buza cu libertatea presei.
Ii sfatuiesc pe cei interesati in prietenia noastra in aceste luni electorale de foc si para sa ne caute dupa "Sarbatorile de Iarna".
Pana atunci, le dorim multa sanatate, dar multa sanatate si alegeri libere si corecte!
