De la duminica orbului la duminica de ceaţă

S-a lăsat ceaţa peste ţară, totul se îneacă într-un alb lăptos, găseşti cu greu drumul spre colegiu, şi urnele se pierd încet-încet înghiţite de ceaţă, nici votul nu mai e ce-a fost, unde sînt cozile de altădată?, liniştea pe care o cerea în urmă cu aproape 20 de ani nea Nelu abia acum a venit, s-a lăsat ceaţa peste ţară şi parcă pămîntul a înghiţit poporul, să nu vezi tu o ştampilă furată, o ştampilă fără tuş, cine ar fi crezut, lehamite la prima vedere, de la duminica orbului la duminica de ceaţă, s-a lăsat ceaţa peste ţară, ceaţă uninominală şi parlamentară, unde sînt autobuzele de altădată?, autobuzele pline cu băieţi care votau cu toate mîinile în cîte circumscripţii puteau, de la răsăritul soarelui pînă la lăsarea întunericului, s-a lăsat ceaţa peste ţară, viitorul e din ce în ce mai înceţoşat, se pierde văzînd cu ochii în gaura din urmă, unde sînt urnele mobile de altădată?, urnele purtate pe la casele de bătrîni, prin spitale şi unităţi militare, urnele salvatoare de partid şi de neam, s-a lăsat ceaţa peste ţară, unde sînt alegătorii de altădată?, altădată cînd o făceam şi mai lată, dar mai lată ca acum parcă n-am făcut-o niciodată, cu mic, cu mare am stat în casă, ca să nu ne pierdem bezmetici prin ceaţă, cu cartea de alegător sub pernă ca nu care cumva să ne fure cineva dreptul la vot, şi totodată bot, s-a lăsat ceaţa peste ţară, e duminică, 30 noiembrie 2008, cea mai ceţoasă prezenţă la vot, ceaţa cea mai adîncă e-n noi, nu vezi nimic în tine la doi-trei centimetri, nu se mai legitimează nimeni cu buletinul de vot, buletinul de identitate s-a preschimbat într-un buletin de ceaţă, votaţi ceaţa care s-a lăsat peste ţară...