„De Crăciun ne-am luat raţia de libertate!” Şi ni s-a părut la început că e suficientă, că ne ajunge, că nu ne mai trebuie nimic altceva. Apoi, ni s-a părut că ne-am luat prea puţin, că ne-am păcălit singuri, că nu ne ajunge nici măcar să trecem strada. „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate!” Şi, la un moment dat, ni s-a părut că e prea mare, că nu ştim ce să facem cu ea, că, venind din întuneric, din falduri de cenuşiu, dintr-odată, e prea multă lumină şi nu ştim încotro să ne uităm, încotro s-o luăm. „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate!” şi după 26 de ani încă ne obişnuim cu ideea că suntem liberi, încă învăţăm în fiecare zi ce înseamnă libertatea, să nu facem din ea un fetiş, dar, mai ales, învăţăm să n-o risipim, să nu ne batem joc de ea, Doamne fereşte, să nu cumva s-o pierdem. „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate!”
şi, înainte de toate, am învăţat că e sfântă şi că nu trebuie niciodată pierdută din mintea, din viaţa noastră. Şi trebuie să existe întotdeauna, pentru totdeauna în calendarele poporului român. „De Crăciun ne-am luat raţia de libertate!”
