Era ceva care nu mergea. Ei, mai marii coaliţiei, se dădeau de ceasul morţii să găsească acel ceva. Terminaseră de făcut reforma restructurarea fusese o joacă de copii nebătuţi la timp, erau cât p-aci să îngroape cuvântul sărăcie, ca să n-o mai lungim tare, era ca o floare şi totuşi ceva îi deranja. Ceva le spunea că laptele şi mierea se opriseră undeva, întârziind să curgă. Cineva le pusese piedică şi nu ştiau cine. Atunci s-au hotărât, ca o ultimă soluţie, să intre cu lanterna în bezna Cabinetului Vasile şi să afle cine stătea în calea propăşirii neamului. Mai întâi l-au bănuit pe Sorin Dimitriu, dar au renunţat repede la idee. Domnia sa era integrat perfect în dezvoltarea susţinută pe care Guvernul Vasile, în frunte cu Vasile, şi-o planificase. Să fi fost Mureşean de la reformă cel care ar fi putut deveni stavilă în calea laptelui şi-a mierii? Nu, nu se putea, fie şi numai pentru că Mureşean, de când fusese numit ministru, nu ieşise din birou. Mai mult: nici nu intrase!Alanu, ăla nu, până când l-au găsit pe ministrul Daniel Dăianu. Da, el era digul, marele dig pus în calea celor patru: miere, Constantinescu, lapte,Vasile! De-acum, acestă problemă fiind rezolvată, România e gata să zboare, să se înalţe pe culmile zorilor mijind ba în ochiul lui Ciorbea, ba în mustaţa lui Vasile, ba în deal, la Cotroceni.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
