Am citit pe linkedin un articol bestial despre cum îşi exagerează unii competenţe şi calităţi în siviuri, crezînd că ăia de le citesc nu se prind.
(Bine, că şi printre recrutori sînt mulţi tîmpiţi da noi vorbim acum de ăia deştepţi, da?)
Ei, şi omul ăsta de-a scris articolul, recrutor, la rîndul lui, a făcut o analiză pe text a siviului unei tipe, pe care mi-ar plăcea s-o cunosc, dacă nu în viaţa asta, măcar în viaţa viitoare, pentru că e foarte amuzantă şi onestă şi-mi place de ea.
Ȋmi plac foarte mult oamenii oneşti, cred că tuturor ne plac oamenii oneşti, dar mie-mi plac cel mai mult!
Ȋn enumerarea competenţelor ei, tipa scrie că şi-a dezvoltat o manieră personală de a mînca la calculator fără să se prindă nimeni, lucru pe care aş vrea să mi-l împărtăşească şi mie, că şi io m-am gîndit de multe ori la asta, am şi încercat dar n-am reuşit.
Tot în siviul ăla, povesteşte cum printre competenţele ei se numără să dea print la o juma de document lucrat în excel, dă cu picioarele-n printăr adeseori şi ştie să pară preocupată, chiar dacă face acelaşi lucru în fiecare zi. Plus: “Mi-am căutat de lucru”.
Altă competenţă cu adevărat mişto: să-i trimită şefului mailuri nocturne măcar o dată pe săptămînă.
Să se plîngă de jobul ei împreună cu ceilalţi colegi.
La un alt job, scrie c-a făcut, basically, acelaşi lucru ca la cel anterior, mai puţin excursiile zilnice către un fast-food de unde mînca şeful ei.
Cică la ea: “am discutat ce e rău la departamentul de vînzări; am discutat despre faptul că tot ce facem e să discutăm şi nu mişcă nimeni un deget; mi-am făcut un CV”.
Bestială gagica!
La alt job repetă c-a făcut acelaşi lucru ca le celelalte joburi, dar că, în plus, “s-a dus la magazinul de containere ca să cumpere un container pentru un proiect care implica să ai un container”.
La un alt job, unde a fost asistenta directorului de vînzări, “nu mai ţine minte ce-a făcut, pentru că era o perioadă de heavy marijuana usage”.
Ȋn privinţa educaţiei, şi aici e francă: “am fost la şcoală”.
Ca maxime competenţe, “ştie să şteargă folderul de mesaje trimise din Outlook” şi “ştie cîteva fraze în Yiddish”.
Să luăm toţi aminte de la tipa asta!
Să ne apucăm să ne scriem, cu probitate morală, cv-urile.
Cine ştie? Poate undeva, out there, e cineva care are nevoie de competenţa noastră de a părea preocupaţi de subiecte, în timpul şedinţelor.
Sau de abilităţile noastre excelente de a căuta pe gugăl tot felu de tîmpenii.
