Uitaţi-vă în cutia poştală la 1 septembrie. Stai la pândă, poştaşul poate veni o dată cu prima picătură de rouă, sau cu puţin înainte de miezul nopţii. Să-l văd pe vreunul că nu stă lângă cutia sa poştală, fie vânt fie ploaie de stele, că nu ştiu ce fac cu el. Luaţi-vă o puşcă, băgaţi păsări pe ţeavă, împuşcaţi şi cerul la nevoie, dar nu vă luaţi ochii de pe cutia poştală. Umpleţi-o cu struguri dacă vreţi, să lăsaţi un pic deloc, cât să încapă o frunză de viţă de vie. Dacă vreo problemă de viaţă şi de moarte nu mai poate aşepta altă viaţă şi altă moarte şi voi trebuie să plecaţi, luaţi cu voi cutia poştală, puneţi-o pe spate ca pe un rucsac plin de anotimpuri. Ce altceva suntem uneori decât o cutie poştală unde din câd în când viaţa trimite ca la post-restant mici bucurii fără timbru şi mari tristeţi nerecomandate? Nu vă luaţi ochii de pe cutia poştală, aşezaţi-vă lângă ea şi aşteptaţi aşa cum poate aţi aşteptat odată în tinereţe fără bătrâneţe să vă scrie Pământul o scrisoare de lut, pe care dacă aţi fi deschis-o marea v-ar fi umplut palmele de scoici, aşa cum poate aţi tremurat odată în tinereţe aştepând o scrisoare de despărţire, despărţire între doi munţi şi un vultutr, o scrisoare de dragoste scrisă de un bărbat sau de o femeie fără trup, ci doar cu suflet. Aşezaţi-vă în genunchi şi aşteptaţi cuminţi lângă cutia poştală, anul acesta pentru fiecare toamna vine în plic. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
