Cuponul de blonde şi roşcate

O dată ce ai pus mâna pe cuponul nominativ de privatizare, adică ţi l-ai luat, îţi trebuie multă imaginaţie ca să-l foloseşti. Altfel vei fi nevoit să-l investeşti într-o fabrică, aata nu-i rău, da’ poţi să ştii?  Cei lipsiţi de imaginaţie sau cu nevoi care nu mai suportă amânare şi-au „măritat” cuponul cât ai zice „casă de piatră”, scăpând astfel de  grija primelor ore, până la amiază, ale zilei de mâine. Există, de asemenea, foarte mulţi posesori de cupoane care ţin obiectul la brâu, aşa, că poate se organizează o tombolă, cine ştie, şi pot câştiga cu numărul de pe cupon un aparat de călcat, o faţă de masă, un autoturism, un semn de carte, ceva. Oricum, mai bine decât nimic. Sunt alţii, fricoşi din fire, care ţin la cuponul ăsta mai mult decât la revoluţia aşa zis ciordită din ’89, nu de alta dar decât să-i opreacă un „miliţian” şi să le ceară cuponul nominativ şi ei să nu-l aibă, mai bine îşi pun capăt zilelor de concediu. Domnule, cert e că o dată luat cuponul ăsta începe să-

ţi pună minteala contribuţia ridicării capitalismului. Închipuiţi-vă că n-aveţi cuponul. Dacă vreţi să-mi spuneţi că fără cupon aia mai era viaţă vă înşelaţi în mod democratic şi nu numai. Păi, când o să vă spun acum că un student ieşean s-a gândit să plătească o prostituată cu cuponul am să vă trezesc brusc… interesul. Sigur, fata nu era o făbricuţă da orişicât. Ca să nu vă mai spun că domnia sa, de prostituată vorbesc, a refuzat oferta, dar ăsta e un caz particular. Că doar nu toate prostituatele din ţara asta ştiu cu ce se mănâncă economia politică. Şi apoi am auzit că, toamna, cuponul nominativ de privatizare are un succes nebun la blonde şi roşcate. Toată treaba e să ţi-l iei! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA