Irlandezii vor să ni-l iape Dracula. Cică nu-i al nostru, e al lor. Aveam şi noi un vampir celebru cu care n-am ştiut ce să facem. Şi acum suntem puşi în situaţia de a rămâne fără el. Sigur avem vampiri pe toate drumurile, prin toate partidele, prin toate ministerele, dar nici unul dintre aceştia nu e Dracula. Dracula e Dracula! Am cedat noi multe de-a lungul timpului, dar pe Dracula nu-l dăm! Ne vom bate până la ultimul colţ al său şi nu-l vom ceda. Suntem săraci, suntem bolnavi, într-un cuvânt suntem vai de capul nostru, însă suntem gata să punem la bătaie sângele poporului pentru a nu-l pierde pe Dracula. Vom pune venă de la venă şi nu-l vom lăsa să plece! Vrem să fie supt sângele nostru, nu vrem să-l lăsăm să se adape din cine ştie ce străin, nu vrem să-l ştim bolnav, nu vrem să-l ştim infectat. Într-o lume ca cea în care trăim, vrem nu vrem, Dracula a devenit simbol naţional. Şi de ce s-au trezit irlandezii tocmai acum să ni-l ia, acum, după ce timp de o sută de ani l-am hrănit, i-am creat toate condiţiile de muncă şi de viaţă? Dacă ştiam că vor să-l fuer, îl treceam pe lista de lichidare şi cu asta terminam povestea. Care poveste poate să aibă în cele din urmă totuşi un sfârşit frumos pentru români. Cum? Păi ne facem că-l dăm înapoi, chiar îl dăm, numai că în locul lui îl trimitem pe Akos Birtalan, ministrul Turismului. Şi cu asta am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
