Daţi-mi voie să prezint în continuare corul afonilor, un cor început mai greu decât cel al vânătorilor din candidaţii la preşedinţie. Păcat că această formaţiune muzicală nu va fi activă decât până la data de 3 noiembrie 1996. Noi am fi gata să-i primim în fiecare seară, prin intermediul televizorului, în casele noastre, în loc de desene animate, până-n anul 2000. Dacă ne-ar da şi ceva bani i-am asigura că o să stricăm butonul „mute” al telecomenzii pentru a nu mai fi tentaţi să apăsăm pe el ori de câte ori domniile lor dau fuguţa pe micul ecran. Deci să continuăm! L-aş vedea mânuind cimpoiul, un instrument preţios ce necesită nişte plămâni sănătoşi, pe dl. Tudor Mohoara. Instrumentul e mare, umflat şi e de-ajuns să sufli o dată în el ca să ţiuie mult timp după aceea, chestie care aduce oarecum cu idealurile socialiste. Dlui Gheorghe Funar i-ar sta bine cu o tobă legată de gât cu o sfoară. O tobă cu două beţe la care să bată să se audă până la Budapesta şi-napoi: „Cine are Ardeal, cine are Bucovină, să se prezinte de îndată la primăria din Cluj…” Ţambalul, tot aşa, agăţat de gât, i-ar veni de minune dlui Radu Câmpeanu. Cu o singură condiţie: „să cânte” la el având pusă deasupra o batistă cu monogamă. Pentru dl Petre Roman e necesar un instrument cu care să nu întrebuinţeze prea mult corzile vocale, gâtul în cele din urmă. Ce zice de… vioară. Pardon! Asta trebuie şi ea sprijinită de ceva. Atunci, cavalul! ştiţi vorba aia: „Ce e val ca valul trece”. Sau, având în vedere afinităţile domniei sale: castanietele! Aşa mai merege. Domnului Corneliu Vadim Tudor îi recomandăm fără nici o ezitare naiul. E românesc, şi, plus de asta, are mai multe „ţevi”, mai multe compartimente. Poate să bage în ele, în funcţie de mărime, toate minorităţile conlocuitoare. După aceea poa’ să sufle în ele până iese Emil Constantinescu preşedinte. Numai să nu-i vină ideea să se înece. Şi dacă dl Vadim îi ia alături pe dl Gyorgy Frunda însoţit de o tamburină, numai fluierul „pensionarului” George Muntean poate să mai strice sound-ul” super al acestui cor al afonilor. Sau poate dirijorul – poporul român – care dacă o să le dea o baghetă peste instrumente îi transformă pe toţi în Michael Jackson. Şi zău că nu-i văd bine în pielea lui. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
