O cameră mică, simplă, o fereastră înaltă cu muşcate, un scaun, o masă de lemn pe care se odihneau întotdeauna două mere, o foaie de hârtie şi un creion.
Aşa arăta camera de lucru a lui Corneliu Coposu. Corneliu Coposu n-a mai rămas. A rămas însă viaţa lui prinsă-n închisori pentru adevăr şi dreptate, a rămas viaţa lui prinsă-n istorie pentru curaj şi dârzenie, a rămas viaţa lui prinsă-n conştiinţe. A rămas viaţa lui. Corneliu Coposu n-a mai rămas. A mai rămas o cameră mică, simplă, o fereastră înaltă cu muşcate, un scaun, o masă de lemn pe care se odihneau întotdeauna două mere, o foaie de hârtie şi un creion, toate aşteptând cuminţi ca el, Corneliu Coposu să se întoarcă. Bună dimienaţa!
MARIUS TUCA
