A fost odată ca niciodată un prefect care avea doi copii. Un băiat şi o fată. Şi copiii prefectului, pentru că le plăcea viaţa, se duceau, aşa mai pe înserate la discotecă. La discotecă, vorba aia, ca la discotecă: un suc, un dans, o băuturică. Fac o paranteză pentru a vă spune că dacă nu vă convine ceva în povestea mea puteţi să mă trageţi de mânecă şi să-mi spuneţi: „Stai mă, că n-a căzut nici un avion”. S-ar mai putea pe parcursul poveştii eu să mai încurc personajele, da’ trebuie să înţelegeţi că sunt sub impresia a ceea ce s-a întâmplat la Craiova şi, deci trebuie să mă iertaţi. Aşa, rămăsesem la discotecă! Unde, la o masă stătea o fată. Nici mai înaltă, nici mai scundă, nici mai frumoasă, nici mai urâtă, nici mai devreme acasă, nici mai târziu decât alte fete de vârsta ei. Acu, eu nu ştiu dacă era fata babei sau fata moşului şi nici nu ştiu dacă are importanţă. Şi când stătea fata asta la masă, o altă fată, prietenă cu fata prefectului, s-a dus la ea şi când se învârteau luminile în discotecă mai tare i-a dat bătaie: na, na, na! Fata asta care era bătută a plecat atunci repede, ieşind din discotecă. Ăilalţi, copiii prefectului şi cu fata ailaltă şi încă vreo doi, s-au luat după ea: pâş-pâş-pâş. Fata bătută, cu chiu, cu vai, a fugit cu o maşină a unui vecin spre casa ei. Aia cinci, hop după ea cu vitează, cu claxoane, cu frâne, până când au ajuns la blocul unde stătea fata bătută. Fată care s-a refugiat la vecinul ei. Care vecin a coborât să vadă ce vor ăia cinci. A văzut, timp în care fata prefectului, s-a strecurat – lipa-lipa, până în casa vecinului unde era fată bătută. Fata prefectului, când a văzut-o, a mai bătut-o o dată. După aia, copii prefectului au fost arestaţi, fata bătută a ajuns la spital, prefectul pe pagina întâi a ziarelor. Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
