Contrabandă cu cireşe de mai

Mi-e dor de o contrabandă cu cireşe de mai. În viaţa trăită contra cronometru n-ai timp să respiri, darămite să-ţi desluşeşti sentimentele. Singurul lucru ce contează, care te stăpâneşte gâtuindu-te, este instinctul jurnalistic. Familie, casă, masă, prieteni devin doar nişte cuvinte pe care le auzi când şi când fără să ai vero tresărire. Ca un animal de pradă în venele căruia zvâcneşte sângele rece ajuns în  pragul îngheţului atunci când adevărul e atât de aproape de a fi aflat, de a fi sfâşiat. Mănâncă animalele de pradă cireşe de mai? Aceasta-i întrebarea! “Fiara” din tine n-are timp pentru a observa floarea de salcâm, păsările, zâmbetele, lacrimile. Fiara din tine n-are dreptul – luat de viaţa contra cronometru – să iubească. Poate în cel mai rău caz să-şi iubească prada. De-aia mi-e al naibii de dor de o contrabandă cu cireşe de mai. Nu ştiu până la ce vârstă se pot fura cireşe, însă sunt gata să jefuiesc un cireş pe o ploaie de vară, împărţind apoi prada la adăpostul uni curcubeu…

Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ