Construcţia politică

Sunt câţiva politicieni tari în guşuliţă care o ţin gaia-maţu, de astă-vară încoace, cu “construcţia politică”. Cică ei vor o nouă “construcţie politică!” Dacă-i întrebi în ce constă aceasta, încep să-şi sugă vocea. Şi dă-i explicaţii, nenică: “Această nouă  construcţie ţinteşte viitorul României! Noi, acum, punem schelele ei, căci o nouă construcţie politică fără schele e ca un partid fără platformă” Sau: “Construcţia politică născută la care gândim azi reprezintă embrionul unei noi lumi politice, embrionul care va danaştere la ce va fi, ştergând trecutul”. Cuvinte uscate ca iasca, nişte buruieni ieşite pe gură, cu rădăcinile pline de demagoie înfipte până-n stomac, asta e construcţia politică fluturată prin faţa oamenilor năuciţi de preţuri, boală şi sărăcie. Construcţia asta politică, nou-nouţă, dar cu aceiaşi oameni, aceleaşi figuri triste, o să le îndese cetăţenilor în traistă lapte, miere şi, dacă o rămâne loc, niţică mămăligă. Dacă-i întrebi care e ideologia acestei noi construcţii politice, o să înceapă să-şi învârtească mâinile prin aer, o să umple ecranul de explicaţii şi bule. De-asta au nevoie oamenii în pragul mileniului III: de o nouă construcţie politică. Stau şi-o  aşteaptă pe balcoane ca pe izbăvire, în lipsa murăturilor şi a zacustei.  Aşteaptă ziua-n care noua construcţie politică le va aduce belşugul. Şi parcă o văd venind pe un cal alb, legată la ochi, ca-n jocurile copilăriei, ca-n baba-oarba, gata să găsească poporul român, să-l pricopsească, să-l blagoslovească. Bine că venişi tu, nouă construcţie politică, ce ne făceam noi fără tine?