Aşadar, ziariştii din România, după împărţirea făcută-n deal, la Cotroceni, sunt de două feluri: unii care au trsticulele mari şi alţii care se străduiesc să imite în direcţia asta ouăle de porumbel. E vorba, să fim bine înţeleşi, de ziariştii care-l însoţesc pe preşedintele Emil Constantinescu înAmerica. Nu cred că şeful statului a hotărât ca unii să stea cu domnia sa la masă, iar alţii să se uite pe gaura cheii. Însă cineva a făcut-o. Cine? Păi cine altcineva decât consilierii de presă ai preşedintelui care tratează mass-media nu de pe poziţia funcţionarului public, ci de pe aceea de vătaf. Vă daţi seama pe mâna cui a ajuns relaţia cu presa înţaraasta, dacă ziariştii sunt împărţiţi pe categorii, ca şi când ar fi nişte cârciumi. Băieţi, feteleor, Preşedinţia României nu e uliţa pe care aţi jucat în copilărie lapte gros! Probabil că vă pufneşte şi pe voi râsul că aţi ajuns acolo, însă nu mizaţi prea mult pe faptul că nu vă vede nimeni. Sunteţi mai goi ca buzunarele românilor. Deja v-am băgat prea mult în seamă, şi s-ar putea să vă credeţi, în goliciunea voastră, interesanţi. Revenind la cele două categorii de ziarişti, simt nevoia să fac două-trei precizări. Nu cred că e neapărat să fii vinovat pentru că te-ai urcat în avionul prezidenţial! Însă, când nu ratezi nici o deplasare a preşedintelui, fie ea şi până-n fundul curţii, deja se schimbă datele problemei. Mai sunt unii dintre cei ce au fost invitaţi să stea la masa preşedintelui, care cred că acolo e locul lor de când lumea. Ba, mai mult, trăiesc, nu mimează, cu impresia că acolo s-au născut: între scaunul domnului Constantinescu şi cel al doamnei Zoe Petre. Mai greu e cu scrisul, pentru că, având veşnic neascuţite creioanele, se mai întâmplă de multe ori să li se rupă vârful. Lucru care-i scoate din sărite, nesuportând ideea că preşedintele poate fi (de)scris cu un creion bont. La urma-urmei, cred că fiecare preşedinte “îşi are” ziariştii pe care-i meritră. Şi pe ăia “buni” şi pe ăia “răi”.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
