Vinovată, dar şi obligată să găsească tot felul de expresii şi sintagme care să descrie o stare de fapt, presa se ia la o întrecere capitalistă cu purtătorii de cuvînt şi cu alţi funcţionari bancari, şi de aici frumuseţea de termeni, cum ar fi, de exemplu, confuzie globală, vai ce-mi place, sună al naibii de bine, incitant şi excitant, cu toate că de la globalizare încoace nu credeam că mai poate să apară vreun cuvînt asemănător care să-mi mai spună ceva, care să nu fie la fel de monoton, şters şi necuprinzător, şi iată că dintr-un amestec local şi un fenomen mondial, din această împerechere dubioasă dintre o damă de consumaţie şi un gentleman venit de peste mări şi ţări a luat naştere această "confuzie globală", care nu face altceva, printre altele, decît să statuteze, Dumnezeule, ce cuvînt, ce oribilitate între stat şi Canalul Suez, importanţa confuziei şi denumirea ei universală, o expresie care vine mănuşă vremurilor pe care le trăim, confuzie globală poate la fel de bine să fie o urare de Crăciun sau la sfîrşit de an, dar despre asta, despre noile urări la nivel mondial într-un articol viitor, la trecutu-ţi mare, confuzie totală mai poate fi anticamera dinaintea confuziei totale, cu toate că, dacă stai să te gîndeşti un pic mai mult, confuzie globală poate fi o confuzie mai mare decît confuzia totală, cel puţin mai cuprinzătoare, mai largă, definind confuzia la nivel planetar, şi cu ce poate rima mai bine decît cu global, ca să nu mai vorbim despre confuzia generală, acum luaţi şi catalogaţi-o dumneavoastră p-asta mică, unică şi generală, unde şi-ar mai putea găsi ea locul în ierarhia confuziilor totale, globale şi, de ce nu, locale?