Mi-e sufletul ca un colind. Ca un colind cântat de copii pe la porţi, în zăpadă. Ca un colind cântat de un el şi de o ea, într-o mansardă, peste drum de lume. Ca un colind rătăcit pe o sanie trasă de cerbi. Mi-e sufletul ca un colind cât o vrabie. Ca un colind cât o primăvară despărţită de iarnă. Ca un colind cât o boabă de grâu ascunsă în rochia unei mirese. Mi-e sufletul ca un colind. Ca un colind căzut din cer pe umerii iernii. Ca un colind cântat de buze nesărutate încă. Mi-e sufletul ca un colind necântat încă. În ajunul Crăciunului, sărbători fericite şi… bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
