Codul lui Dai ici

După ce am văzut și am auzit cum se îngroașă colecția de dosare a ex-ministrului ’’Dai ici 20% șpagă’’, am fost convins că lucrarea intitulată ’’Cod Fiscal’’, semnată de impresionistul naiv Darius Vâlcov, a fost făcută sul și băgată-n...foc. Cine ar avea nevoie de o scriitură despre bani ticluită de unul suspectat de ciordeală? Cine ar avea încredere că măsurile fiscale propuse de el ar avea altă logică și alt efect în afară de acumularea banilor de la populație, în scopul de a fi aspirați din buget de către firmele cinstiților aleși? Eu unul nu cunosc pe nimeni care să-și dorescă să funcționeze după regulile iscălite de un hoțălău. Mi se pare că la Financiar e cam ca la popă: să faci ce zice, nu ce face, Vâlcov. De fapt, orice bou realizează că dacă plătești corect, la Stat, toate dările visate de Darius, nu-ți rămâne nici de un desen cu cărămida pe ciment, darămite de un muzeu întreg cum avea acest mare ciorditor de frumos, în cimitirul din Slatina (unde, fie vorba între noi, nici naturile moarte nu-și aveau locul).

Cu toate astea, urmașul său, discotecarul Eugen Teodorovici n-a găsit alt motiv plauzibil să facă o plimbare-n State decât discutarea cu FMI a Codului lui Dai ici.

Băi, Genică Bugetărică, am crezut că votul pro-scăparea-de-arest a lui Șova a fost o întâmplare nefericită din viața ta, o gafă făcută din grabă. Dar văd că insiști în nefăcute, nenică, și asta ne doare rău de tot!Te-ai gandit cum o să dai din colț în colț cu părul tău bălai când or vedea femeiștii numele unui pușcăriaș pe actele aduse de tine? Tu crezi că americanii ăia sunt fraieri ca noi, românii, și nu se prind că totul e numai vrăjeală teoretică inventată de niște impostori care n-au făcut nimic în viața lor? Păi, tu de ce crezi, Eugene, tată, că a plecat până și Gerard Butler din Slatina? Că-i mirosea gura Mădălinii a praz sau că vorbea fata cu perfectul simplu? Află, măi,băiatule, că lu’ Gerard îi plăcea la nebunie să spargă semințe de bostan în timp ce-și înmuia bătăturile de la picioare în apa cristalină și frumos curgătoare a Oltului, alături de viitorii lui socri, nenea și tanti Ghenea. Municipul Slatina devenise a doua lui patrie. Între două pet-uri de zaibăr, adora pur și simplu să ascută aracii cu briceagul, sa bată dudul din curte și să întindă bălegar pe câmp. Ehei, traiul ăsta minunat s-a terminat când a realizat ce fel de om era primarul Vâlcov, care i-a cerut 20% din darul de nuntă, 4 lingouri din aur scoțian și 100 de portrete în ulei, cu colegi de la serviciul lui din Hollywood. Normal că ne-a părăsit barosanu’ și s-a dus învârtindu-se, nene, că doar e ditamai vedeta cinematografică și are demnitatea lui. Nu ca tine. Să nu te superi, Eugene! Știu că acum e o perioadă super-bună de shopingăreală și clubing în USA dar, zău, eu în locul tău aș trece altceva la scopul delegației, iar porcăria aia de Cod aș face-o pierdută, cum a făcut prietenul tău Șova cu contractul Bechtel. Pe bune! Crede-mă, nu-ți vreau răul! Debarasează-te rapid de numele Vâlcov, chiar dacă el a aderat la moneda euro ( sub formă de șpagă, mă rog!) înaintea României. Hai, baftă! Vorbim!