Clopotele seninătăţii

Subiectul cel mai fierbinte al acestei veri a fost gâlceava din cavoul ţărăniştilor. Sigur, subiectul, pe cât de fierbinte, tot pe atât de penibil. Încet-încet s-a stins lumânarea şi să mai csrii ceva despre războiul ţărănisto-ţărănist devine curată sinucidere, în sensul că nu mai citeşte nimeni. Spectacolul, săltăreţ la început, transformat apoi în circ, a devenit unul neinteresant, previzibil. Dar ţara - şi scunfundată, probabil – are resurse nebăunite de umor. Umor de toate felurile de la umorul trist, tragic, trecând prin umorul involuntar şi umorul de prost gust, până la uomrul sănătos. Bunăoară, când citeşti declaraţiile unor parlamentri, fără să vrei te pufneşte râsul. Întrebaţi ce-o să facă ei în vacanţă, s-au întrecut în a declara că vor munci pentru partid. Cei din Partidul Democrat, cel puţin, se vor odihni, după cum s-a stabilit în Biroul Permanent Naţional. “Eu mă voi ocupa de reconstrucţia partidului în judeţul Cluj”, zice un deputat PD. “Trebuie să organizăm alegeri în filială, să atrgem noi membri, să relansăm partidul”, zice un altul. “În vacanţă stau la partid. Avem mult de lucru. Până la toamnă trebuie să terminăm reorganizarea partidului în teritoriu”, zice un al treilea deputat PD. Băieţi, păi, dacă voi reorganizaţi partidul, ce-o să mai facă Traian Băsescu? Iar ţi lăsaţi câinii pe mână? Şi, atenţie, bă, nu-l reorganizaţi prea tare, că nu mai rămâne nimic din el! Şi e păcat, că, uite, Anca Boagiu nu va mai avea unde să-şi petreacă vacanţele de-aici înainte! “Vacanţa o voi petrece în sânul partidului”, zice domnişoara Boagiu. Şi, dacă nu e partid, nu mai e nici sân.
Într-o localitate din nordul ţării, un primar face nişte glume proaste, cel puţin, cu cetăţenii din urbea sa, îndemându-i să mănânce, în lipsă de altceva, ierburi şi rădăcini. Sigur, afară e cald, poate că omul a luat-o razna, dar cu atât mai mult poate că se găseşte cineva care să-i dea vreo două perechi de palme ca să-i treacă.
Tot de glume proaste se ţine şi un deputat UDMR, Toro T. Tibor, care a cerut pe la Balvanyos ca România să abandoneze strategia statului naţional. Pe cuvântul tău, Zoro? Să ţi se lipească masca pe faţă la noapte dacă nu există această strategie? Tibore, Toro del “Zoro”, asta nu e strategie, e o realitate. Dacă ai vrut să şochezi, ghinion, n-ai reuşit! Mai bine ai grijă ce spui, că-ţi ia Cozmâncă plăcuţele şi rămâi dezorientat în teritoriu.
Preşedintele Ion Iliescu a avut şi el parte de o glumă, primind cadou de la Ştefan Palade, liderul sindicatelor şoferilor, patru animale din lemn: o cămilă, o pumă, un şacal şi un rinocer, toate cu un bileţel în gură. Cămila, “cea bună şi blândă, care cară şi duce războaie”, ar fi Ion Iliescu, iar rinocerul, şacalul şI puma sunt “ceilalţi din conducerea supremă, care încurcă pe la spate”. Doar v-am spus că e o ţară plină de umor.
În comuna Mălini, judeţul Suceava, localnicii trag clopotele ca să împrăştie norii şi, astfel, să preîntâmpine furtuna. Ce poem ar fi scris “mălineanul” Nicolae Labiş despre clopotele seninătăţii. Şi câtă nevoie are şi România de astfel de clopote care să alunge toţi norii negri care se abat asupra sa. Întrebarea este: cât trebuie ele să fie de mari ca să facă faţă şi din ce materie trebuie să le fie făcută limba?