Cazul Andreea Ciucă ţine prima pagină a ziarelor din ziua în care aceasta a fost arestată. De la un simplu caz de mită, chiar dacă cel acuzat era un magistrat, s-a ajuns la un scandal de toată frumuseţea, un scandal care zguduie Justiţia română din temelii.
Nu vreau în articolul de faţă să vorbesc de toate acuzaţiile care i s-au adus Andreei Ciucă, nici despre acuzaţiile aduse Curţii Supreme de Justiţie, nici despre vinovăţia sau nevinovăţia celei aflate în cauză. Vreau să scriu despre ceea ce înseamnă mediatizarea excesivă a acestui caz, o mediatizare care a dus inevitabil la politizarea lui. Trec şi peste faptul că există nenumărate cauze, unele poate nedrepte, altele scandaloase de-a dreptul, de care n-a auzit nimeni, oameni necunoscuţi, cetăţeni obişnuiţi fiind puşi în situaţia de a muri cu dreptatea în braţe. Dar pe undeva e firesc să fie creată atâta vâlvă în jurul unui înalt magistrat care, la rândul său împarte dreptatea. Numai că toată această publicitate ieşită din comun făcută cazului va pune sub semnul întrebării orice decizie pe care o va lua Justiţia în cazul Andreei Ciucă.
Practic, în gazete şi la televiziuni a avut loc procesul public al magistratului mureşean, împărţind opinia publică în două şi punând o mare presiune pe cei care vor da sentinţa în acest caz.
Mi-e greu să cred că a ceia care vor hotărî soarta Andreei Ciucă o vor face numai pe baza probelor aflate la dosar. În ce măsură efectul acestei campanii fără precedent va însemna influenţarea verdictului în cazul Cicuă, iată o întrebare la care va trebui să răspundă Justiţia română.
O întrebare de răspunsul căreia vor depinde şi multe cazuri aflate în atenţia şi dezbaterea opiniei publice. Sau poate că spectacolul de care am avut parte în ultimele săptămâni n-are ce căuta chiar într-o societate liberă şi democratică. Şi atunci...