Circul şi pâinea

Campania electorală pentru alegerile locale a fost trimisă de “scandalul Adrian Costea” într-un con de umbră. Absolut nemeritat, aş zice, pentru că alegerea primarilor în ţara asta înseamnă infinit mai mult decât un scandal care a plecat de la o diversiune. Dar asta e! Nu putem să obligăm noi opinia publică să fie mai interesată de pâine decât de circ. Pentru că una dintre dramele noastre asta e: punem circul înaintea pâinii. Ne interesează mai puţin o problemă care ţine cumva şi de destinul nostru decât un scandal în urma căruia primeşti doar circ, din belşug, ce-i drept. Chiar cu riscul ca a doua zi să n-ai ce punepe masa copiilor. Şi acest lucru nu se întămplă de ieri de azi, se întâmplă cel puţin de zece ani încoace. Aparent putem fi de înţeles. Invocăm sângele latin care ne curge prin vene. Iată motivaţia supremă şi cu asta-basta. Suntem neam de poeţi, un neam preocupat mai degrabă de rimă decât de soarta lui. La noi bcuria de a supravieţui se împleteşte al naibii de ciudat cu bucuria de a sta cu mâinile în sân şi de a privi nonşalanţi la spectacolul vieţii. E drama eternei şi fascinantei Românii sau şansa ei? Poporul român este astăzi rezultatul acestui amestec foarte ciudat dintre ce vrem şi ce facem: vrem pâine şi facem circ. Şi dacă rămânem cu circul suntem mai fericiţi decât dacă am rămâne cu pâinea. Zilele trecute urmăream o confruntare între doi candidaţi la primărie, Viorel Lis şi Mircea Daneliuc. Zice primul” “Pune-mi, dom’le, o întrebare de specialitate!”. La care Mircea Daneliuc îl întreabă: “Domnu’ Lis, ştii, dom’le, să cânţi la vioară?”