Ioan Stoica este liber, ca oricare om din ţara noastră liberă. A păgubit el mii de persoane, dar a îmbogăţit alte mii. Că au fost oameni sărmani, că au fost poliţişti, politicieni sau judecători, nu mai contează. Nici că statul rtomân a fost furat nu mai conteză. Au trecut ceva ani, totul s-a îngropat, s-a uitat aşa cum ştie românul să uite. A murit Caritas-ul, a fost şi el îngropat, dar părintele lui, în vremea cât a stat în închisoare, nu l-a uitat. Mâine pomâine îl vom vedea renăscând ca pasărea Phoenix, dar pentru că e din cenuşa Caritas-ului, va fi de opt ori mai mare. Vor fi poate de opt ori mai mulţi participanţi din rândul omenilor care au salariile de opt ori mai mari decât oamenii de rând. Dar ştiţi unde e secretul? Ioan Stoica a ieşit de opt ori mai repede decât merita să stea în închisoare.
Că a fost arestat în august ’94 şi condamnat în ’95 la şase ani închisoare, că păgubiţii au sărit de opt ori în sus de bucurie nu are nici o importanţă. Şi vă spun şi de ce. Pentru că la doar patru luni de la această condamnare, a primit o altă pedeapsă, nu de opt ori mai mare ci de trei ori mai mică. Adică doi ani de detenţie. Din care s-au scăzut toate zilele, orele, minutele chiar şi secundele pe care Stoica al lor le-a petrecut între cei patru pereţi pe care scrijelea regula de trei-simplă. Încetul cu încetul s-a ajuns la ziua de ieri, când tătuţu’ Caritas-ului a văut iar soarele, a putut să umble liber pe străzi, să vadă iar lumea. Precis că, în fericirea care l-a cuprins, i-au venit şi câteva idei despre cum să facă un nou Caritas pe Someş în jos, altul mai trainic şi mai frumos.
Căci, dacă vă aduceţi bine aminte, nici nu apucase Ioan Stoica să termine centimetrul AMR-ului că şi spunea cu voce amplificată de opt ori de zidurile închisorii că ştie cum să continue Cartias-ul aşa încât toţi păgubiţii să-şi recapete banii. De opt ori mai puţin din motive de inflaţie. Circuitul Caritas a murit. Trăiască circuitul Caritas! Numai dvs. aveţi grijă să nu vă păcăliţi de opt ori mai mult. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ