Aflu şi io de pe un site că cinematograful Scala a fost închis, pentru că Regia Autonomă de Distribuţie a Filmelor a decis să închirieze spaţiul unui cult religios.
Cultul se numeşte într-un mare fel: “Isus, Speranţa Romȃniei”.
Gizăs!
Cultul religios a devenit, astfel, speranţa cinematografului Scala, deoarece acesta a plătit datoriile cinematografului.
Deci, practic, cultul “Isus, Speranţa Romȃniei” e chiar mai mult decît o speranţă pentru cinema Scala, e de-a dreptul “Salvarea” lui.
Ȋn incita cinematografului Scala, adepţii cultului (cîţi or fi?!?) or să vină să se dedea practicilor religioase.
Cool.
Eu am fost la multe culte, pentru că mă duceau toţi sectanţii de nas. Adică, să ne-nţelegem.
Am fost la practicile lor religioase, n-am semnat nici un act de adeziune.
Ȋntr-un final, tîrziu de tot, vocea din capul meu era mai puternică decît vocile din jurul meu, chiar dacă şi ele extrem, dar extrem de… vocale.
Deci am megaexperienţă cu sectanţii.
Ȋn liceu nu mai scăpam de una, Eileen (“Rază de Soare” mi-a spus că se cheamă în galeză).
Era grasă dar avea o faţă frumoasă. Era extrem de galeză.
Ieşisem cu ea la cofetăria Scala (acum e o parfumerie acolo) şi, deşi nu-i plăcea prăjitura pe care şi-o comandase, s-a străduit s-o mănînce pe toată, pentru că “I don’t like wasting”.
Mă agăţase cînd chiuleam de la o oră în liceu.
Țin minte perfect.
Eram în faţa Conservatorului, fix, în mijlocul străzii, vorbind despre Gad şi Gizăs. Ȋntr-un fel foarte bizar, amîndouă cădeam de acord că Gad e bun şi Gizăs la fel.
Făcusem greşeala să-i dau numărul meu de telefon.
Mă suna foarte insistent, în orice moment al zilei, chiar şi la douăşpe noaptea.
Mă chema la întrunirile din casa lor, la care nu m-am dus, pentru că mi-a fost frică. M-am dus, însă, la un eveniment organizat la Sala Dalles într-o duminică.
Erau romȃni şi americani care aveau pe chip o fericire tîmpită rău.
Țin minte prima impresie, anume că prea sînt toţi la fel: zîmbitori şi enervant de calmi şi de înţelegători.
Eileen mă luase de umeri şi mergea cu mine ca şi cum aş fi fost un trofeu.
De altfel, cred că chiar eram, pentru că toţi erau fericiţi să mă vadă, deşi nu mă văzuseră în viaţa lor.
“Ne bucurăm, Luiza, ne bucurăm, bine ai venit, Jesus is great”.
Eu am stat din politeţe la eveniment.
Au fost trei ore de coşmar amestecat cu plictiseală şi cu un negru care se mărturisea pe scenă că el obişnuia să se masturbeze.
Gizăs!
Pe alocuri, cîntam cîntece din biserica lor şi-mi arăta Eileen cu degetul unde să mă uit.
Abia am scăpat de Eileen!
După muuuulţi ani, m-am dus să fac un reportaj pentru JN de la un alt cult care-şi ţinea evenimentele la un alt cinematograf dezafectat, undeva prin Pantelimon.
Acolo venea un brazilian.
Se vedea pe el că e şmecher rău de tot, că are o carismă pe care şi-o folosea într-un mod evident manipulator, dar oamenii ăia erau ca în transă.
Ȋncepuse să-i comande Lui Ȋnsuşi Doamne-Doamne: “Isus, ACUM să-l faci bine pe #nuştiucine, ACUM să aduci prosperitate în această casă, ACUM acest om să se scoale din scaunul cu rotile.
După ce pociseră toţi rugăciunea Tatăl Nostru şi nici nu s-au închinat, au ridicat mîinile în sus şi au început să tremure şi să-şi dea ochii peste cap.
Asistam la un spectacol de o toxicitate morală greu de imaginat.
Brazilianul ăla îi manipula pe sărmanii oameni cu incredibilă uşurătate.
Mă uitam la ei. Să ne-nţelegem: tremuratul ăla nu era un dat din mîini şi-atît, era un tremurat care venea din interior, din străfundurile fiinţei lor.
Tremurau, deci, cu toată fiinţa lor. Mai era, în plus, un bălmăjit ininteligibil care, din păcate, îi făcea şi mai ridicoli.
Pe mine pusese ochii brazilianul, pentru că, în marea aia de oameni care tremurau şi-şi dădeau ochii peste cap, eram singurul om liniştit, fixîndu-l cu privirea.
Totuşi, chiar dacă mă observase, nu cred că dăduse un leu pe mine.
Aşa o să fie şi la Scala.
O mare de spălaţi pe creier o să ridice mîinile-n aer şi-o să tremure pe locuri pe care altădată oameni normali veneau la film.
Isus, Speranţa Romȃniei.
Jesus is great! Jesus, analistul politic suprem, vine acum la Scala! Vino şi tu!
Nu fi Nae! (Caranfil)
Giiiizăs!
