Ceasul de beţie

După ani de zile în care mi-am trăit viaţa contra-cronometru, întotdeauna sub presiunea timpului, hăituit de secunde, minute şi ore, încet-încet m-am transformat într-un ceas.

Trupul meu, aidoma unui mecanism de ceasornic, a început să măsoare chiar el timpul după ce ani de-a rândul a fost biciuit fără milă de scurgerea delirantă a vieţii şi a lumii. Şi o dată ce am ajuns aici, ca orice ceas care se respectă, am început să înţeleg timpul din perspectiva celui care îl măsoară şi nu-l mai trăieşte. Atâţia ani trăiţi cu pistolul la tâmplă având pe ţeavă glonţul timpului m-au transformat de fapt într-o faptură-ceas, pentru care secundele şi anii nu mai înseamnă nimic, pierzându-se undeva între orele exacte sau întâlnirile programate. O faptură-ceas care-şi măsoară viaţa fără să mai aibă timp să o şi trăiască. Cei 15 ani de la Revoluţie parcă s-au scurs ca o noapte de beţie, din care n-am înţeles mare lucru: amintiri tulburi, comprimate şi amestecate, fără să mai ştii când şi mai ales ce ţi s-a întâmplat, cu atât mai puţin data la care ele au avut loc! O noapte de beţie începută în copilărie, adolescenţă, maturitate sau pe undeva între aceste vârste, două vârste, trei vârste?, o noapte de beţie având ca singura certitudine dimineaţa în care ne-am trezit.

Şi dacă după noaptea asta ai avea suficient curaj probabil că te-ai întreba cine eşti, ce cauţi pe-aici şi, mai ales, cine sunt ăştia din jurul tău, că parcă la începutul bairamului nu erau ei, ci cu totul alţii. Şi când te gândeşti că ultimul chef dinainte de acel decembrie '89 l-am trăit într-o lume cenuşie, în care banda unui magnetofon Maiak 203 sau 205 ţinea loc de ceas! Timpul parcă încremenise sau murise şi atunci ceasurile nu-şi mai aveau rostul. Era vremea când un brifcor, un Kent sau un "te iubesc" aveau un cu totul alt gust şi rost decât astăzi.

De asta lumea se întreabă fără să facă filozofia timpului: când era mai bine să fii ceas? Atunci, când timpul murise şi ceasul din noi nu mai avea sens, sau acum, când ceasul din noi nu mai măsoară nimic?

Tic-tac, tic-tac...