Cea mai frumoasă definiţie a fericirii

Am venit aici să dau cea mai frumoasă definiţie a fericirii, aşezaţi-vă, n-avem prea mult timp la dispoziţie, nu vă foiţi, găsiţi-vă locurile în linişte, aici o să dăm cea mai frumoasă definiţie a fericirii, a fragilităţii ei, nu e uşor, avem nevoie de concentrare, avem nevoie de inspiraţie, nu e o definiţie oarecare, nu e o definiţie pe care o dai în fiecare zi, e o definiţie pe care o dai o dată în viaţă, luaţi loc, nu are oricine această şansă, doar o mînă de oameni poate să asiste la aşa ceva, nu poate să fie oricine de faţă atunci cînd se dă cea mai frumoasă definiţie a fericirii, sînteţi răsfăţaţi ai sorţii, sînt atîţia care ar fi dat orice să fie aici, de faţă, să asiste la această, nici nu ştiu cum să-i spun, demonstraţie poate, dar nu sînt convins, nu vă mai frămîntaţi mîinile, nu mai fiţi încordaţi, nu mai fiţi tensionaţi, nu asistaţi la o execuţie, e vorba doar să dau cea mai frumoasă definiţie a fericirii, şi nimic mai mult, nu vă aşteptaţi la o descoperire epocală şi nici la vreo chestie genială, nu vă amăgiţi, nu vă imaginaţi cine ştie ce, nu e o reprezentaţie ieşită din comun, am venit aici doar să dau cea mai frumoasă definiţie a fericirii, nu vă îmbătaţi cu apă rece, nu supralicitaţi, nu vă gîndiţi la cai verzi pe pereţi, nu vă ascundeţi în spatele unor vise pe care nu le-aţi visat, nu vă imaginaţi ceea ce nu vă puteţi imagina, nu trebuie să păreţi altceva decît ceea ce sînteţi, fiţi voi înşivă, nu trebuie să ieşiţi în vreun fel în evidenţă, nu trebuie să vă daţi în stambă, nu trebuie să epataţi, n-aţi venit aici la vreun concurs de împrejurări, nu trebuie să mai faceţi ceva ca să fiţi aleşi, aţi fost deja aleşi să asistaţi, să mă asistaţi, am venit aici să dau cea mai frumoasă definiţie a fericirii, să aflaţi cît de efemeră e, cît de frumoasă e fără s-o fi văzut vreodată, cît de trecătoare e fără să-i pese, cît de nemuritoare e fără să se fi născut vreodată, cît de preţioasă e fără să dai doi bani pe ea, cum e fără să ştii atunci cînd e, cum a fost atunci cînd ştii cum a fost, cum o înveţi pe de rost cînd nu mai e, cînd e şi nu e, cînd nu e şi e, cît e de adevărată fără să ştii vreodată unde e, cît de nedefinită e fără s-o defineşti, cît e de infinită cînd e definită, cît e ea de fericire fără să fie nefericire, cît e ea de fericire, cît e ea de amintire, cum e ea aproape întotdeauna trecută şi aproape niciodată prezentă, ca un fluture care hibernează prin visele noastre şi zboară doar atunci cînd ne gîndim la el, văd că v-aţi cam pierdut răbdarea, v-am avertizat de la bun început că nu veţi asista la o descoperire epocală şi nici la vreo chestie genială, v-aţi cam plictisit şi aţi cam plecat, dar, cu toate astea, eu am venit aici să dau cea mai frumoasă definiţie a fericirii...