Ziaristul român este prinţul literelor de o zi. Ziaristul român este frumosul sărit de pe calandru direct pe canapeaua dvs. din sufragerie, la ora când citiţi ziarul. Vai, ziaristule, eşti aşa de greu de prins într-o definiţie, vai, ziaristule, ce păcat că statuia ta nu poate fi înălţată decât pentru o secundă, până când vântul îşi aduce aminte că exişti. Ziaristul român duce pe umeri povara suferinţelor voastre, ziaristul român duce pe buze fericirea voastră. Tot el duce într-o valiză mare, de soldat, inimile de cititor, inimi pe care le vinde uneori pe un articol de ziar. Ziaristul român e vinovatul, ziaristul român e condamnatul, ziaristul român e legat la ochi şi pus la zid pentru că pe farisei, pungaşi şi mitocani nu vrea, dintr-o propoziţie, să-i transforme în îngeri. Vai, ziaristule, ce-ai îmbătrânit, maşina ta de scris nu te mai ascultă, bate viaţa de la dreapta la stânga, de la sfârşit la început, vai, ziaristule, coala de hârtie îţi înfloreşte pe la colţuri, vai, ziaristule, te-ai apucat să-ţi vinzi marfa ca pe nişte ziare de nu mă uita. Ştii ceva, măi cititorule: ce ţi-aş face de ţi-aş scrie! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
