Ce faci de criză?

Aceasta-i întrebarea, întrebarea care ne arată în ce mod putem supravieţui diferitelor încercări, mai uşoare sau mai grele, prin care trecem, încercări ale tranziţiei noastre, iar această întrebare e primul răspuns la toată campania mai mult sau mai puţin iresponsabilă la care sîntem supuşi în fiecare zi, ce faci de criză? este întrebarea plină de umor şi de spirit după ce agenţii de rating, bănci mondiale şi femeiuri ne-au repetat la nesfîrşit că lumea toată, lumea întreagă e în criză şi deci trebuie să fim şi noi, neputînd să stăm deoparte, necuprinşi de ea şi de efectele ei la nesfîrşit, ce faci de criză? este răspunsul nostru la valurile de şomeri care se anunţă din jumătate în jumătate de oră, în direct şi la o oră de vîrf, ba, mai mult, întrebarea se poate constitui într-un fel de protest la adresa apocalipsei servite zi de zi ca un fel principal în viaţa noastră, cum la fel de bine, ce faci de criză? e mai degrabă un răspuns decît o întrebare sau, mai bine spus, e şi întrebare şi răspuns, sau poate fi ceva de genul "bucuroşi le-om duce toate", ce faci de criză? este un amestec de ironie şi băşcălie la adresa vieţii, dar mai ales a vremurilor pe care le trăim, a lipsei de încredere şi de solidaritate, ce faci de criză?, aceasta-i întrebarea supravieţuirii noastre ca stare de spirit şi ea ne poate salva înainte de a ne da primele răspunsuri...