Pentru că despre fotbal o să discutăm niţel mai târziu, astăzi mi-am propus să discut cu voi despre vot. Despre ce face, cine este, cum este şi dacă părinţii lui ştiu toate astea. Este că vă interesează? Atunci nu mai pierd timpul cu introducerea şi intru direct în subiect ca Universitatea Craiova în Cupa Intertotto. Votul este ceva care îi face oameni pe unii oameni. Mai precis, pe cei care au avut curajul să candideze, neţinând cont dacă i-a rugat cineva sau nu. Mult mai greu este, însă, de răspuns la întrebarea „cine este votul”, pentru că nimeni nu ştie cum îl cheamă. Singurul lucru care se cunoaşte cu certitudine despre el este că o dată ce l-ai dat, nu-l mai primeşti înapoi. Pleacă, se duce, intră într-o cutie şi nu te mai întâlneşti cu el decât peste patru ani. Cu alte cuvinte, aşa e el: acu’ îl ştampilezi, acu’ îl împătureşti, acu’ îl bagi în urnă. În rest, poţi să faci orice. Cum e votul? Ei bine răspunsul la întrebarea asta depinde, în proporţie de nouăzeci şi nouă virgulă nouăzeci şi nouă la sută, de cine-l dă. Astfel, votul poate să fie în cunoştinţă de cauză la întâmplare, contra, pentru, să moară capra vecinului, să nu mi-o ia alţii înainte, n-am avut altceva mai bun de făcut în ziua aia, am simţit că trebuie să-mi fac datoria de cetăţean, m-au luat părinţii cu ei, m-am trezit prea târziu, se închiseseră toate centrele de votare. Şi cu asta cred că am răspuns la toate întrebările din titlul articolului. Vă rog să-mi permiteţi să mă retrag. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
