Măgăriile comise de aleșii români aflați în fruntea localităților importante, sunt pe măsura bugetelor învârtite, adică mari și grave.Cele ale confraților de talie mică, ce stăpânesc sate, târguri și orășele agro-industriale,sunt tot grave dar multe din ele, prin penibilul lor, ne mai și distrează.După ’’romance-ul’’ primarului Costică Ghencioiu, din Mârșani de Dolj, cu mâna lui dreaptă, Costică Țurlea, care folosea uneori și stânga, cea mai trăznită poveste vine de la Târgul Cărbunești.Echipa locală de fotbal a fost nevoită să joace la 40 de kilometri de propriul teren fiindcă primarele Mihai Mazilu a închiriat arena pentru nunta fiicei sale.Singura lui explicație că, pentru o chirie de 5000 de lei, a distrus cu grătarele, ciubotele și mașinile nuntașilor gazonul de zeci de mii, a fost că-n tot orașul nu există local care să înghită mia de invitați. Bine că n-a fost socru mare că atunci,de frică să nu-i fure mireasa pe fotbaliști, ar fi mutat meciul peste mări și țări. Pentru prima dată în istoria fotbalului gilortean un meci ’’ de acasă’’ s-a jucat în deplasare. Cu toate astea spiritul echipei și magia sportului rege s-au resimțit în atmosferă pe toată durata nunții.Fericitul eveniment s-a defășurat sub bagheta fair-play-ului. Chiar dacă au fost momente în care nu se mai știa care din partea cui joacă la horă, nuntașii s-au găsit pe tot terenul, și-au pasat damigeana fără greș, au degajat platourile cu bucate și n-au faultat la ’’dar’’. Afânat de tocurile cui ale cucoanelor, pământul nici n-a simțit lipsa crampoanelor.La mica înțelegere, noțiunea de ’’henț’’ nu a fost respectată întru-cât toată lumea a folosit mâinile, tacâmurile rămânând neatinse. Vestiarele au fost utilizate mai cu seamă de invitate care, dornice să se întreacă în cochetărie, și-au schimbat ținutele la fiecare polonic de mâncare. Ocazie cu care s-a petrecut un fenomen demn de trecut în cartea de aur a stadionului: s-au ridicat capacele la w.c-uri.Respectând obiceiul locului, bărbații s-au tras non-stop de prohab iar partenerele lor au scuipat către tribune. Nașii, veniți tocmai din USA, nu și-au uitat obărșiile europene urlând ’’UE,bă!’’ de câte ori vedeau un gol în pahar. Nea Mihai Edilu’ Minune și-ar fi dorit ca, după loviturile libere de la miezul nopții, tinerii însurăței să arate, cum cere tradiția, cartonașul roșu. Nemaifiind în tendințe, dovada neprihănirii n-a apărut așa că cei o mie de nuntași s-au transformat ad-hoc în arbitrii și-au fluierat ’’a pagubă’’ până la revărsatul zorilor.Tortul miresei, în ton cu locația, a avut 4 etaje din semințe de bostan cu blat din pop-corn.
La plecare, ca la orice plecare de pe stadion, sportivii celor două familii au dat să-și spargă capetele și să-și răstoarne mașinile. Ca prin minune,sau mai degrabă de la țipetele femeilor, și-au amintit că au fost la un altfel de meci și au început să se pupe, la nimereală, pe guri după care și-au schimbat între ei costumele, rochiile și cocurile.Singurul neschimbat a rămas Primarul, nea Mihai,care așteaptă și astăzi să vadă un cartonaș roșu
