Campionatul cu valize

Nici măcar după ce o să se termine campionatul n-o să ştim cine e campioana, cine a cîştigat pe teren şi cine a cîştigat prin localuri de mîna a doua cu ceafă multă, cartofi prăjiţi şi şpriţ, cum n-o să ştim cine a cumpărat mai mult şi cine s-a lăsat cumpărat mai mult, cine a fost vîndut şi cine a vîndut, cine a stimulat şi cine a fost stimulat, cine a jucat şi cine s-a făcut că joacă, cine a aruncat bricheta şi cine a ordonat să se arunce bricheta, într-un campionat în care jucătorii au cîştigat mai mult jucînd pentru alţii decît jucînd pentru ei, într-un campionat în care jucătorii au fost dopaţi cu Iuda, un campionat în care jucătorii au fost dopaţi cu Dumnezeu, într-un campionat în care pentru unii după zece înfrîngeri au venit zece victorii, iar pentru alţii – după zece victorii au venit zece înfrîngeri, al cui o fi campionatul ăsta, al tuturor, mai puţin al celor care joacă, al celor care propovăduiesc credinţa cu ochiul dracului şi amestecă tămîia cu arginţii, primul campionat din istoria fotbalului românesc şi străin care s-a jucat fără minge, cu meciuri mute, cu vînzători şi cumpărători, cu jucători care au fost cumpăraţi fără să fie transferaţi, cu transferuri doar în conturi, de la an la an, de la jucător la jucător, de la cont la cont, campionatul cu valize, cu transferuri de valize, cu valize schimbate la pauză, cu valize schimbate după fluierul final, cu valize schimbate înainte de meci, campionatul schimbărilor de valize în natură, un campionat vîndut ca la mica publicitate, vînd campionat, aştept provincia – un campionat cumpărat la bucată, un campionat scos la licitaţie şi cumpărat etapă cu etapă, un campionat pierdut – pierdut campionat, ofer găsitorului recompensă – un campionat dat dispărut, un campionat contrafăcut, un campionat de contrabandă, un campionat după faptă şi răsplată, un campionat aşa cum n-a fost niciodată...