A fost o data ca niciodată. Că de n-ar fi fost, viaţa nu mai avea rost. A fost odată ca niciodată benzina. Şi pentru că benzină fără Făt-Frumos nu se putea, atunci apăru în spatele unei antene Călin Popescu Tăriceanu. Dumnealui a spus multe şi nevrute încă de pe vremea când îşi închipuia că e liberal. Nu a fost singurul. Numai că printr-o întâmplare mai mult sau mai puţin nefericită, unii îi zic concurs de împrejurări, Călin a ajuns ditamai ministrul Industriilor şi Comerţului. Chiar şi ajuns aici, Popescu n-ar fi deranjat pe nimeni dacă ne lăsa în durerea noastră, în schimbarea noastră. Dar Tăriceanu, văzut dintr-o dată aşezat la o masă alături de primul-ministru, nimeni altul decât moţul ăla care se lăuda că Guvernul va lucra de sărbători, deci aşezat comod acolo domnu’ ministru a început să-şi dea cu părerea despre una, despre alta! Prost, da’ prost de tot! Ziariştii prezenţi la faţa locului au încercat să-i spună că lucrurile nu stau sau nu vor sta aşa – săracii tot fac asta de vreo şapte ani – dar el mergea ca liberalul de traistă înainte: „Majorarea preţului benzinei nu va afecta pe toată lumea, ci doar pe cei care au maşini, iar aceştia din moment ce au maşini, nu pot fi consideraţi categorie defavorizată”. La o asemenea declaraţie, pe curci le pufneşte râsul, iar CălinPopescu Tăriceanu poate liniştit să apară pe postul naţional de televiziune şi să spună: „Iertaţi-mă am fost un dobitoc”. Călin file de benzină va intra în istoria ţărişoarei noastre cu o declaraţie făcută la aceeaşi conferinţă depresă: „Din cauza preţului mic la benzină, nimeni care avea maşină numai concepea să circule fără; în ţări cu nivel de viaţă mai ridicat, lumea este mult mai econoamă, pe când în România se cumpără maşini cu cilindree mare, fără probleme”. Cilindreea mică şi pasu’ mare, domnu’ Călin, file de benzină! Bună dimineaţa
MARIUS TUCA
