Doamne-ajută! Bine că n-avem buton nuclear. Că preşedinte care să se opereze pe cord mai putem avea. Şi vă spun toate astea gândindu-mă la săracu’ Victor Cernomîrdin, premierul rus care a devenit conducător al Rusiei pentru 24 deore. Înainte de operaţia lui Boris Elţîn, Victor Cernomîrdin a lăsat baltă treburile ţării şi s-a jucat vreme de trei zile cu butonaşul nuclear. În prima zi s-a uitat la el, i-a laut seama, l-a mângâiat, s-a familiarizat cu el. În cea de-a doua zi, ca să vedeţi cât de-al dracu’ e butonl ăsta, a învăţat toţi algoritmii de funcţionare a forţelor strategice ruse. În a treia zi, Victor Ccernomîrdin a efectuat câteva lansări simulate de rachete intercontinentale balistice din diferite locuri. În toată această perioadă, preimerul rus a fost însoţit de doi băieţi ai marinei care ţineau strâns cu toate mânile de o valijoară în care se alfau codurile de acţionare a războiului nuclear. Mă gândesc cu tristeţe la premierul Nicolae Văcăroiu, care n-a avut pe perioada celor patru ani prilejul unei emoţii ca cea trăită de Victor Cernomîrdin. Nu ştiu, dar cred că la un moment dat trebuia să i se dea şi domnului Nicolae Văcăroiu un buton, un butonaş. Şi ocazii au fost. Dacă vă aduceţi aminte, preşedintele Iliescu a fost operat la bilă. Nimeni nu s-a gândit atunci să-i dea premierului Văcăroiu un buton cu care să se joace. Că era un buton de manşetă, că era un buton de la o telecomandă, că era un buton de sonerie, n-avea prea mare importanţă. Important era să aibă un buton pe mână. Nu-mi vine să cred că dăm aşa de uşor cu picioru şanselor istorice cu care ne întâlnim. Era aşa de greu să-i vină cuiva ideea de a-i da lui nea Nicu Văcăroiu un buton – un buton pentru democraţie, un buton pentru liniştea noastră, un buton pentru bunăstarea noastrăĂ N-avem ce face, trebuie să aşeptăm viitoarea operaţie aunui preşedinte al nostru. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
