Bunul gospodar

Am auzit de nenumărate ori, mai ales în campaniile electorale, expresia bun gospodar, am văzut-o de atîtea ori pe afişele electorale, şi dacă la început ştiam exact înţelesul acesteia, sau cel puţin aşa credeam, astăzi nu sînt convins că mai ştiu ce înseamnă, n-o mai înţeleg, nu-i mai văd rostul, după ce a devenit în timp doar o simplă lozincă, după ce tot felul de figuri se dau buni gospodari, după ce toate campaniile au în mod obligatoriu sintagma "bun gospodar", iar noi am fost multă vreme prizonierii acestui clişeu, ca şi cînd bunul gospodar ar fi putut să ne rezolve toate problemele, să asfalteze, să aducă ploaia, să fie primarul universal, să ne gospodărească toate neîmplinirile urbane, să ne gospodărească traficul şi pistele de bicicletă, iată aşadar cum am trăit ani de zile cu ideea acestei fantome întruchipate în bunul gospodar care a fost bun la toate, dar nu se pricepea la nimic, cum am fost păcăliţi cu această fantoşă care a înlocuit atîtea promisiuni şi-n egală măsură a fost promisiunea supremă, bunul gospodar care n-a fost altceva pînă la urmă decît inversul unei sperietori, o atrăgătoare formulă de marketing, o lozincă banală şi comună care nu trebuia să facă altceva decît să aducă voturi, de-asta ne-am săturat de optsprezece ani de bunul gospodar ca de mere acre, nu mai vrem să auzim de el cu riscul să rămînem fără primar, nu mai vrem un bun gospodar ca toţi gospodarii care au împînzit primăriile, de la ultimul cătun pînă-n marile oraşe, ne-au fost de ajuns miile de gospodari care au făcut din România cea mai negospodărită ţară, să uităm de binefacerile pe care bunul gospodar a catadicsit să le aducă primăriilor din toată ţara ani de-a rîndul, să uităm cît mai repede de bunul gospodar, să nu ne mai bîntuie nici măcar o singură zi visele, afişele, sloganurile, zidurile, radiourile, televizoarele, să anunţăm lumea că l-am pierdut şi să-l declarăm nul.