A început şi luna aprilie… Dezbaterea bugetului în Parlament nu a început încă… Bugetul de austeritate se lasă aşteptat de parcă ar fi un fel de primăvară, nu alta. Între timp însă, pe la comisile parlamentare se iau banii dintr-o parte ca să se astupe găurile negre dintr-alta. Bugetul ăsta a stricat prietenii între politicieni, a băgat râcă în case şi a scos sindicatele din bârlog. Nimeni însă nu s-a întrebat de bugetul populaţiei, de căţi bani are nevoie o familie pentru a trăi decent, curat şi frumos. Ne arde de NATO şi alte integrări, dar am uitat să ne uităm şi pe poteca noastră. Dacă aş fi buget, măcar pentru o săptămână, m-aş împărţi la sănătatea oamenilor şi la hrana lor. Apoi aş trece pe la agricultură, să văd dacă a mai rămas ceva pe ogoare după potopul ăsta. Aş mai colinda pentru o altă zi cultura ca să văd cum o mai duc teatrele, editurile, muzeele şi mănăstirile. Spre final m-aş aşeza liniştit pe o bancă din Grădina Botanică şi aş face curăţenie prin parcuri.Camaşa cum face ministrul Ddejeu pe la Poliţie acum. Sfârşitul săptămânii m-ar prinde cu siguranţă lângă barometru, rugându-mă de el să ne dea puţin soare afară şi în case. Austeritatea asta mă obligă însă să fac toate aceste drumuri pe jos, pentru că benzina a devenit mai ceva decât carnea în frigider. Aş mai scrie la opaiţ, ca pe vremea bunicii, becul de 60 de w părându-mi-se tot un lux, nepermis pentru bugetul de familist. Singurul lucru neimpozabil şi care nu mai ţine de austeritate va fi speraţa. Speranţa că după acest an greu ne va fi, în sfârşit, mai bine. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
