Au fost multe idei compromise în toţi aceşti ani de libertate, dar parcă nici una n-a fost compromisă aşa cum s-a întâmplat cu ideea de bogăţie. Imediat după decembrie '89 s-a vorbit despre bogăţie ca fiind apanajul celor care au lucrat în Scuritate, a securiştilor. A fost o bogăţie în care românii n-au crezut niciodată, o bogăţie toxică, o bogăţie pe care oamenii au văzut-o ca pe o mare nedreptate şi deci o bogăţie necinstită.
Bogăţia securiştilor deschidea practic o serie neagră continuată apoi, aş spune şi mai nefericit, cu bogăţia miliardarilor de carton. O bogăţie afişată ostentativ, cu maşini de lux, dame de companie, proprietăţi în stil american, gen Dallas, construite prin Bărăgan şi aiurea. O bogăţie trecătoare pentru cei care au avut-o, dar de neuitat în memoria milioanelor de români convertiţi la capitalism întru sărăcie, o bogăţie care a lăsat urme adânci în societatea românească.
Din nefericire pentru România, la baza bogăţiei de neam prost ilustrată cu Mrcedesuri, caviar şi piţipoance cu picoarele până-n gât au stat banii din creditele laute pe ochi frumoşi mai ales din băncile statului, dar şi din cele private. Această bogăţie a semănat foarte mult, din punctul devedere al comportamentului celor care au deţinut-o, cu bogăţia ţiganilor cu brăţări mari şi ghiuluri de aur la mâini, având ocupaţie traficul de orice fel. Despre celelalte categorii de îmbogăţiţi, care au compromis ideea de bogăţie, în ziarul de mâine.
