Boborul din Ştefăneşti

La Ştefăneşti toată lumea a vrut să voteze, să-şi exercite dreptul dat de Constituţie, la Ştefăneşti primarul e mai important decît europarlamentarul, decît preşedintele suspendat, decît orice candidat, la Ştefăneşti simţul civic a bulucit oamenii la urne, dragostea pentru valorile democratice i-a însufleţit pe cetăţenii viitori vecini cu autostrada euroilor şi i-a împins la vot, elanul lor patriotic pentru urbea natală a luat prin surprindere biroul electoral, jandarmii şi miliţienii, trupele speciale şi gardienii, televiziunile n-au făcut faţă transmisiilor de la faţa locului, numărul reporterilor a fost insuficient pentru un subiect atît de dramatic, carele de reportaj au fost prea puţine pentru a putea surprinde cu adevărat ce s-a întîmplat în clădirea cu uşi mici şi urne mari, lumina n-a fost nici ea suficientă, cadrele erau încărcate de negru, erau întunecate, prea mult negru chiar şi înainte de lăsarea întunericului, cabinele de vot, ele însele, s-au dovedit neîncăpătoare pentru cele patru picioare care erau şi votau înăuntru, tuşul, da, tuşul, oameni buni, nici el n-a fost ce era odată, nu fu tuş îndeajuns, iar ştampilele s-au dovedit şi ele prea puţine şi prea meschine în faţa dorinţei arzătoare de vot a alegătorilor, Tăriceanu însuşi a fost răvăşit de cele întîmplate la Ştefăneşti şi s-a prezentat la vot cu cartea de alegător turmentat, ţara însăşi s-a cutremurat toată văzînd cum valorile democraţiei s-au încetăţenit pe zecile de hectare ale boborului din Ştefăneşti, boborului care a salvat imaginea poporului sătul de aleşi şi de alegeri, boborului care n-a suportat ideea că poporul e deprimat, blazat şi resemnat, şi uite aşa, pe nesimţite, dar transmis în direct pe toate canalele, ţinînd prima pagină a ziarelor, boborul din Ştefăneşti ne-a mai arătat o dată că papionul nu prea poate fi purtat în curul gol, boborul din Ştefăneşti ne-a adus aminte cum am intrat în Europa şi că nici după atîţia ani n-am trecut de vestibulul casei comune, că încă mai bîjbîim pe uliţele mahalalelor trecutului, prezentului şi viitorului nostru, că această întîlnire a boborului cu poporul este cea mai frumoasă, cea mai sinceră şi mai adevărată declaraţie de dragoste şi totodată de ură a României faţă de ea însăşi.